IGB

De Boboteaza i se spune ca noaptea se mai intampla uneori sa isi viseze ursitul/a. Sau demonul, in cazul sau. Dupa luni de zile in care nu i-a mai bantuit visele, apare. Pe dimineata, zambitoare, in parc. El uita de tot si toate si se duce spre ea. Primeste un zambet si o mangaiere pe frunte, pe care o simte parca si a doua zi, treaz. Un zambet amar il incearca in vis. Stie ca e doar un vis. Se trezeste fara ceas, isi aduce aminte visul si zambeste nostalgic si usor distrat. Nu trist. Ce bine, trebuie sa plece la munca, viata reala il asteapta inapoi. Doua saptamani mai tarziu, timp in care nu mai exista contact intre ei pe calea viselor, singura disponibila, ii bate din nou la usa patului. De data asta si mai zambitoare, un zambet cald, apropiat, ca pe vremuri. E atat de frumoasa! Ca de obicei, visele cu ea sunt scurte. Se deruleaza pe repede inainte. Cateva clipe de fericire in doi, apoi ea ramane insarcinata. Se insoara la un preot care scapa verighetele pe jos inainte sa...

M-au luat la carioca inainte de operatie Ei bine, contrar asteptarilor, nu urmeaza o poveste cu si despre minoritatile hinlocuitoare, ci chiar facts of life. Respectiv m-am operat de varice. Chestiile alea care par vene, dar atarna exagerat pe cel putin unul din picioare, fara un scop anume si se maresc/inmultesc de la an la an. In cazul meu ultimii 20 de ani. As fi putut face gestul asta oricand, daca nu as fi resimtit o usoara jena de principiu, o lipsa la capitolul curaj si incredere. Si trecand peste etapele preliminare, vizite la doctori, discutii, sfaturi etc., intre rezolutiile de anul asta, elaborate pe 1 ianuarie, am inclus-o si pe asta, constient ca va fi cea mai greu de atins. S-a dovedit, spre uimirea mea, ca fiind cea mai tangibila si realizabila. Cand v-am zis eu ca cu femeile astea nu-i simplu... Dar sa trecem la poveste. Dupa multe indoieli si lupte, ca toti voiau sa ma taie, de parca am vene de aur, am decis sa ma tai la spitalul Colentina pe principiul: la ce...

Talentatii politisti romani se joaca de-a detectivii După cum vă puteţi da seama din titlu, e vorba de sânge. Mult sânge. In creierul lor. Si cacat, dar nu mergea in titlu. Adica toata lumea normala la cap din Romania stie ca organele statului sunt praf, cacat, facute din laba sau cum vrem sa le denumim plastic incompetenta si neputinta, plus blazarea, resemnarea si, de cele mai multe ori, prostia. Am avut parte de curand de un episod scurt, dar foarte relevant cu privire la calitatile de mai sus, dar cu iz oficial. Si ca sa nu va pun sa cititi mult despre un subiect atat de scarbos, cu exemple cu miile, din care multe vi s-au intamplat si voua cu siguranta, o sa fiu scurt. Hmm, sau mai degraba rapid. Hmm, nu suna bine nicicum, dar in fine.. Am primit acum cateva zile un plic in posta. Evident ca nu primesc decat facturi, amenzi si instiintari de plata sau de evacuare, de stins gazele, de amenintare, chestii delicate si sensibile. Ei bine, de data asta, spre surprinderea mea...

UPDATE 04.02.2014 : Fix 7 zile si 5 echipaje de politie mai tarziu, VICTORIE! Au ridicat masina cu pricina. Semn ca nici eforturile mele nu au ramas neapreciate: cumparat lopata telescopica de plastic si kil de sare din Carrefour, inchiriat lopata mai mare si cu care chiar poti face treaba de la benzinarie, glumit cu benzinaresele pentru a evita plata unei taxe de 10 RON pentru lopata cea mare, telefonat cu insistenta la Politia Locala de vreo 5-6 ori, primit echipaje cu paine (mai putina) si sare (de drum) pe straduta mea etc. Rezultatul in poza alaturata. In continuare, strategia se axeaza pe evitarea de a parca masina personala pe locul acela, spre a impiedica eventualele activitati de razbunare, caci, conform proverbului, razbunarea e arma prostului, iar in cazul de fata s-a demonstrat destul de limpede ca e vorba de un duel intre doi titani in domeniu. Deci implicit, trecem la razboiul psihologic la pasul urmator. Sper totusi pe viitor sa pot sa ma abtin in limitele bunului s...

Dupa cum probabil titlul v-a facut deja sa banuiti, am fost la Germania la un prieten. Mai exact Munchen. Si mai exact undeva in vest, pe langa Untermenzing, desi cred ca exagerez cu detaliile. Printre munti de lazi cu Paulaner nefiltrata si căzi de gluewein (vin exagerat de fiert, ca sa faca fata frigului din piata in care nemtii stateau de nebuni in picioare si radeau la aceleasi glume suspect de non-porcoase, chiar si dupa al zecelea pahar), din nefericire nu s-au intamplat prea multe episoade demne de relatat, ba chiar au avut loc unele demne de ascuns in mare taina.

Si pentru ca lunea nu a fost niciodata un moment prielnic pentru a munci, si nici martea nu ne convinge prea tare, o ardem pseudo-filozofic pe fb, cu ochii pe ceas. Dialogul de mai jos se intampla nu cu mult timp in urma pe Fb chat. Pentru linistea si impacarea unora dintre voi, am deghizat atat actorii principali, cat si figurantii din dialogul de mai jos. Sper, spre sansa mea, sa nu va regasiti in povestire si, mai mult decat atat, sa nu recunoasteti decat un singur personaj din dialogul de mai jos, oricare ar fi ala. Si nici sa nu va bateti capul prea tare, luati doar partea educationala a dialogului. N.A. dialogul, replicile si ortografia au fost pastrate cu sfintenie pentru a da o aura de autenticitate conversatiei. Enjoy!

Ma simt ca si corespondentii aia de pe front. In sensul ca transmit live, desi nu am nimic de a face cu ce se intampla in jur. Deci m-am hotarat eu asa sa plec la mare cu autocarul. De fapt a fost si mai rau, am vrut cu trenul, dar m-a sucit un prieten. Nu, n-avea cum sa fie mai rau, deci m-a prostit. Se uitase el pe net si gasise autocar, facea 3 ore pana in Constanta, cu aer conditionat, wc si wifi in interior. As fi zis pe drum, de fapt cred ca asta au vrut sa zica si ei, dar s-au exprimat gresit. Si ca sa ma fac inteles: aveau wifi, il gaseam in lista, dar nu se putea conecta nimeni la el, era ca femeile frumoase de pe catwalk. Cu diferenta ca la asta nu mergea nici cu bani. Deci am renuntat rapid la ideea de a ne destrabala pe fb. Wc bineinteles ca era, in chioscul de langa care ne-a pescuit, pe autostrada la benzinaria la care am oprit si, sper eu, undeva la finalul calatoriei. Sper sa prind finalul, adica, ca de wc n-am nevoie. Tot ce-am avut de eliminat am transpirat....

Avand in vedere ca am achizitionat o tastatura noua si, intr-un fel sau altul, trebuie si ea sarbatorita, iar cum alcoolul ne face rau in egala masura la amandoi (bine, mie imi trece in zece zile), am decis ca cel mai bun mod de a-i ura bun venit e s-o pun la treaba in scop constructiv. Adica pentru voi! Si cum in ultima vreme nu mi s-au mai intamplat multe lucruri demne de povestit, iar eu scriu numai pe baza unor intamplari reale, am decis sa comentez in cateva randuri situatii de viata intalnite la sala de fiare (ca daca zic fitness imi ziceti ca nu se vede), loc in care petrec anormal de mult timp in ultima vreme. Si cum spiritul si mintea nu mi-au parasit trupul nici chiar in acest lacas destul de dedicat celui din urma, nu pot sa nu constat: Categorii de participanti: - excesiv de grasa - femeia la 40 ani si 140 kile, careia nu i-a trecut prin cap nicidecum pe la 80 (kile, nu ani!) ca ar fi timpul sa faca ceva in sensul asta, drept pentru care decide la 140 kile sa inca...

Si o poveste mai scurta: am fost sambata asta la o intrunire de mare prestigiu, "Noaptea portilor deschise la Biblioteca Academiei Romane" sau asa ceva. Pe cat de pompos suna titlul, pe atat de interesant a fost inauntru.... NU. Evident, datorita naturii mele de hater, luati tot ce va povestesc mai jos cu putina paine, sa nu va inecati. Am ajuns acolo pe la 17.30, marele eveniment incepand la ora 18. Mi s-a spus ca deja am intarziat, desi tot ce aveam de facut era sa pun un cearsaf pe o masa, sa infig un bat in pamant pe care sa anin un drapel cu insemnele firmei (am uitat sa precizez ca nu a fost chiar alegerea mea pentru o seara frumoasa de sambata). Evident, toata logistica mi-a luat fix 5 minute, timp in care singurul care parea la fel de tamp ca si mine era un coleg de suferinta de la o firma, sa zicem, concurenta. Evident, eu aveam avantajul asupra lui ca macar nu eram imbracat intr-un costum de comunist trist si nu ma dadeam rotund cu un monitor plin de informatii...

Si asa cum vara trece zi de zi, ocazie cu care constat ca sunt la al 8lea weekend de vama (al 7lea consecutiv) si s-a si dus jumatate de vara, in sfarsit pot sa ma bucur de un weekend in care s-au intamplat lucruri care merita povestite. Unii ar spune epice. Printre ei si eu. Dar hai sa incepem cu povestile. Si prima si cea mai traumatizanta, nici macar, culmea, nu s-a petrecut in vv. Ci in Saturn. Cum care Saturn? Nu, nu planeta, mizeria aia de pe litoralul romanesc, inghesuita undeva langa Mangalia și pe care nu am mai vizitat-o până acum. Si, in mod sigur, nici de acum incolo. In sfarsit, profitand de mine niste prieteni, de fapt de starea mea de agregare mai mult lichida din noaptea de dinainte, m-au prostit sa mergem in Saturn la Liberty Parade. Iar eu, evident, intotdeauna deschis la nou si la experimente (mai putin culinare cu fructele de mare), am cuplat la idee si am demarat in tromba spre Mangalia. Nu vreti sa va imaginati ce impact vizual si olfactiv poate avea o adun...

M-am gandit eu ca daca tot o ard lately relativ frecvent prin vama (in fiecare weekend, gen) si cum unora dintre cititorii mei fideli (ma rog, unuia) le place subiectul si i-ar interesa dezvoltarile recente de acolo, sa relatez asa, total random si cum imi vine la gura, intamplari si patanii de acolo. Bineinteles, toate astea cu mentiunea ca este o activitate ongoing si ca orice asemanare cu persoane reale este cu totul si cu totul adevarata, exagerarile fiind, totusi, din partea mea. Deci nu puneti la suflet, subiecte dragi si, mai ales, aveti grija ce faceti in Vama.. :) 1. O poveste simpla, dar oarecum interesanta, care explica intrucatva si poza articolului, face referire la celebrul domn Muie (nume de alint: Muita sau Muitza, cum intelegeti mai bine). Ei bine, d-l Muie merge la Vama Veche. Merge des la Vama Veche. Unde, de obicei, de regula, fara exceptie, se face pilaf de beat si umbla in rochii si fuste, fara desuurile recomandabile unui astfel de corp de zeita. Drept...

Si inainte sa ma corecteze cineva, stiu, se zice partea a 2a, dar pentru congruenta si unitate, am zis partea 2. Deci cu Muenchen ziceti ca ramasesem. Ok.. Si de aici spicuiesc, de fapt cele mai interesante momente (nu neaparat in sens placut) s-au petrecut, dupa cum era de asteptat, noaptea. Cand, mare atentie, mare concentrare, am iesit sa rupem cluburile. Era doar duminica seara, luni era 1 mai, deci chiar si nemtii care nu aveau de calcat rufe, terminat puzzle-uri sau tuns iarba la lumina becului au iesit din case. Majoritatea la kebabul din colt.. Dar sa va prezint mai intai personajele (si aici nu ma refer la mine): Dana din Viena si Mihai din Muenchen. Da, e atat de simplu, sau mai exact e tot ce trebuie sa stiti. Vorba filmului: this information is on a need-to-know basis and YOU don't need to know. E oricum simplu de retinut, danA - vienA, Mihai - Muenchen, got it? So, am inceput seara la Mihai acasa in prezenta a inca 2 romani si a mai multor sticle de bere si rom. Pl...

In primul rand se merita o precizare, si anume faptul ca incerc sa ma reapuc de scris aici. Si asta nu oricum asa, ci la cererea fanilor. Ma rog, fanului, dar pentru a nu-i pata imaginea, nu o sa-i divulg identitatea. ===== pauza de aplauze indelungi si repetate ====== Multumesc, multumesc, dati-mi voie... In al doilea rand, tin sa va surprind inca de la inceput. Sau reinceput. Nu am fost la Vama Veche de 1 mai. Chiar daca unii dintre voi stiu ca am fost, am tinut-o ascuns sa mai salvez din rusinea faptului ca nu am fost, sa nu ma arate cu degetul pe strada chiar toata lumea in Centru Vechi. Mai putin cei cu Mamaia. Si ca totusi, daca tot o dau in vileag, sa nu raman chiar paduche rau de tot, mentionez ca am fost in Viena si in Muenchen. La niste prieteni. Doi la numar, unul in Viena, celalalt in Muenchen. Mai exact una in Viena, celalalt in Muenchen. Stiu, nu sunt coerent, dar poate devin mai incolo. Si ca sa si incep povestea, am fost de vineri, 27 aprilie, pana miercuri, 2 ...

Am fost sambata la botez. Am fost de toti banii. Adica de vreo 10 milioane, that is. La 2 botezuri. Trecand peste frustrarea ca nu am reusit sa beau de toti banii ca sa inteleg ceva din actiuni, mai ales ca era prima zi de dupa cura (unii stiti despre ce vb.), cea mai interesanta parte a celor 2 botezuri a fost, evident, timpul petrecut la biserica. Ca unul care venise aproape neinvitat in casa lu Barbosu (de preot), am avut rabdarea, chiar si indrazneala, daca nu chiar obraznicia sa studiez mai indeaproape lacasul cu pricina. In afara vitraliilor inalte cu diverse desene cu semnificatii mai mult sau mai putin indoielnice (pentru mine), stralucea din cand in cand, nemascata, cate o minune a tehnicii, gen aer conditionat LG sau calorifer de aluminiu, semn ca pana si in casa lu Barbosu, caldura si racoarea sunt destul de apreciate, chiar daca sursa nu este chiar divina. Anyway, unele dintre cele mai importante personaje au fost, fara doar si poate, cei din corul bisericii. Corul biserici...

In cazul in care viata pe care o traiti vi se pare uneori buna, alteori trista, uneori de cacat, nedreapta, alteori rupta dintr-un film, mai bun, mai rau, va prezint mai jos versiunea UNCUT , UNCENSORED a unui dialog pe care l-am avut azi-noapte pe mess cu o persoana perfect necunoscuta (poate stiti ca userul meu de mess fiind foarte comun am "oportunitatea" de a fi futut la cap de min 50 persoane necunoscute pe ora, majoritatea copile intre 12-24 ani care au cunoscut candva in viata lor un Ionut). Trebuie totusi sa fac mai intai unele precizari/ WARNINGS : 1. Limbajul, cat si subiectele in sine sunt destul de... socante, to say the least. Inclusiv limbajul meu (si, credeti-ma, am eliminat inceputul dialogului, care a fost ceva mai dur). Ar fi trebuit sa editez mai multe, dar mi-a fost lene. Plus de asta, nu mi-am cenzurat niciodata gandurile de dragul vostru. 2. Ideea de a pune asta pe blog mi-a venit mai pe final, deci nu a fost nimic premeditat 3. Nu stiu si nu am verifi...

Sub egida celebrului festival autohton: "Cu sumanul si caciula/Sunt roman arat ca pula" va propun sa mai comentam un pic atributele acestui popor atat de deosebit, ca daca n-ar exista nu i-ar simti nimeni altcineva lipsa. O data cu invitatia de a completa chestionarul din dreapta va voi nara cateva intamplari menite sa imi intareasca speranta, convingerea chiar, ca niciuna din "calitatile" enumerate nu vor ramane nebifate cel putin o data. Si as incepe cu povestirile unde altundeva decat pe scara blocului meu, un fel de Romanie la scara mai mica, cu oameni pe care nu i-am ales eu, dar parca m-au ales ei pe mine ca sa imi demonstreze o paleta larga a virtutilor si caracteristicilor acestui popor. Cumpar apartamentul, iau cheile, dau sa intru in scara. Ma opreste vecina de la parter si ma intreaba daca sunt cel care se muta in bloc. Ma asigura de bunele ei intentii si de dorinta de a ne intelege civilizat, dupa care imi povesteste ca ea cu barba-su s-au despartit la ...

Bineinteles ca titlul este o parafraza a unui refren destul de clasic, chiar replica de film, daca nu ma insel. Si cum la romani (la mine cel putin), cele 2 activitati coincid de mult prea multe ori, hence titlul... Anyway, in primul rand o urare: hai sa va traiti care cui va doriti si s-o ducem si anu asta, ca simt eu ca dupa 2010 restul devine rutina si merge de la sine. Cu jena si scuzele de rigoare ca n-am mai scris nimic (n-a picurat in izvorul creatiei, ce sa-i faci), revin cu o idee, banala la origine, dar care, sper eu, s-ar putea dovedi eficienta prin urmarile ei, dac-ar exista (ele, urmarile). Si anume, ce va doriti pentru anul asta si cam ce faceti in sensul asta? Sper sa nu vin cu intrebarea prea tarziu si sa va fi epuizat stocul de dorinte si indeplinirea lor aferenta.. Si chiar daca da, scrieti-le si treceti-le un X in dreptul lor sa stiu sa va trec in caiet cu planul facut. Si ca sa incep, ca un bun cetatean, cu exemplul propriu, eu mi-as dori sa imi fac operatie de vari...

Titlul asta, va dati seama, a fost pus asa ca sa va agate. Daca ati ajuns aici se pare ca a functionat. :D De fapt povestea este una destul de soft, nu ca cele anterioare, si se refera la intamplari din Londra, de unde taman ce m-am intors de la un concert Coldplay. Si avand in vedere ca mai fusesem de cateva ori, plus ca nu am fost in da mood, nu am prea multe povestiri, nici cu muzee, nici cu discoteci si facut baie cu norvegience.. Nu ca n-ar fi fost norvegiencele, ci nu eram eu prea entuziasmat de data asta. Deci am ajuns la un hotel, Warwick House , pe 60 Warwick Road (casa alba din mijloc), cam cum ne asteptam, respectiv destul de mic, camera foarte mica, dar cat de cat in parametri, adica tv cu 5 canale de cablu, telecomanda care nu functiona, cearsafuri curate, un pat single pentru o camera double, foen montat deasupra patului din dormitor, nicidecum in baie, femeia de serviciu facea curat in fiecare zi, chestie de apreciat, dupa care nu mai functiona nicicum cardul cu care se ...

Ce declanseaza sentimentele umane? Ce influenteaza intensitatea trairilor lor? Este oare vreo legatura intre nivelul intelectual al unei persoane si nivelul sentimentelor acesteia? Iata intrebari la care va invit sa raspundeti, eu stimulandu-va printr-o scurta povestioara care, de altfel, m-a facut sa-mi formulez aceleasi nedumeriri, inca neelucidate. Nu mai departe de martea trecuta, in ziua meciului Poli - Stuttgart, ca sa va dau un reper mai exact, am fost silit de buna voie sa merg la petrecerea de burlaci a unui prieten bun, care, ce-o fi fost in capul lui?, tinea mortis sa se insoare joi. Se speculeaza ca tocmai petrecerea cu pricina ar fi fost motivul intregii sarbatori cu public. Speculatii... Anyway, ajung acolo. Frustrant, exact in timpul meciului cu pricina de care va mentionam mai sus. Si mai frustrant, petrecerea, care se tinea intr-o casa de tip bordel clasic (se vroia asezamant de masaj erotic, n-am vazut nimic sa aiba vreo legatura cu masajul, si nici cu erotismul, sa f...