IGB

Am aterizat la Santander vineri la 9 dimineata, dupa un zbor Wizz care pleca din Otopeni la 6:10, ora la care in mod normal eu inca ma culc. Teoretic urma sa fim franti. Practic, la 10:30 ma uitam in ochii unui rinocer si ma intrebam ce cauta el acolo, in nordul Spaniei, la 25 de kilometri de aeroport. De pe dealurile de la Cabarceno se vede pana in golful Santanderului. Pentru ca asta e prima chestie pe care trebuie sa o stiti despre Cantabria: nu e Spania pe care o aveti voi in cap. Nu e nici seaca, nici galbena, nici plina de nemti rosii la ceafa. E verde, e deluroasa, e uda, seamana mai degraba cu Austria careia i-a dat cineva un ocean. Iar acum, dupa campionatul mondial, bineinteles ca a inflorit patriotismul in ei, toti cu steaguri cu Spania, toti cu tricouri cu Pedri, daca le dadeai o minge direct de braziliene se apucau cat asteptau pensia. Dar revenind, drumul de la aeroport spre sud, pe A-67, trece prin niste dealuri de care nu auzise nimeni, ca sa te scuipe fix in Cabarceno....