M-au taiat

M-au luat la carioca inainte de operatie

Ei bine, contrar asteptarilor, nu urmeaza o poveste cu si despre minoritatile hinlocuitoare, ci chiar facts of life. Respectiv m-am operat de varice. Chestiile alea care par vene, dar atarna exagerat pe cel putin unul din picioare, fara un scop anume si se maresc/inmultesc de la an la an. In cazul meu ultimii 20 de ani. As fi putut face gestul asta oricand, daca nu as fi resimtit o usoara jena de principiu, o lipsa la capitolul curaj si incredere.

Si trecand peste etapele preliminare, vizite la doctori, discutii, sfaturi etc., intre rezolutiile de anul asta, elaborate pe 1 ianuarie, am inclus-o si pe asta, constient ca va fi cea mai greu de atins. S-a dovedit, spre uimirea mea, ca fiind cea mai tangibila si realizabila. Cand v-am zis eu ca cu femeile astea nu-i simplu...

Dar sa trecem la poveste. Dupa multe indoieli si lupte, ca toti voiau sa ma taie, de parca am vene de aur, am decis sa ma tai la spitalul Colentina pe principiul: la ce restaurant mancam cei mai buni cremwursti din oras? Nu stiu, da-i incolo, sunt doar niste cremwursti, du-te oriunde, mananca-i si rezolva problema.
Sau cel putin asa am gandit eu initial, ca mi se bagase in cap ca e o operatie foarte simpla, te taie de 2 ori din talent si pleci pe picioare valsand, iar pentru baschet iti mai trebuie 2 zile.

Din ciclu': Organele statului roman pe ciclu'

Talentatii politisti romani se joaca de-a detectivii

După cum vă puteţi da seama din titlu, e vorba de sânge. Mult sânge. In creierul lor. Si cacat, dar nu mergea in titlu.
Adica toata lumea normala la cap din Romania stie ca organele statului sunt praf, cacat, facute din laba sau cum vrem sa le denumim plastic incompetenta si neputinta, plus blazarea, resemnarea si, de cele mai multe ori, prostia.
Am avut parte de curand de un episod scurt, dar foarte relevant cu privire la calitatile de mai sus, dar cu iz oficial.
Si ca sa nu va pun sa cititi mult despre un subiect atat de scarbos, cu exemple cu miile, din care multe vi s-au intamplat si voua cu siguranta, o sa fiu scurt. Hmm, sau mai degraba rapid. Hmm, nu suna bine nicicum, dar in fine..
Am primit acum cateva zile un plic in posta. Evident ca nu primesc decat facturi, amenzi si instiintari de plata sau de evacuare, de stins gazele, de amenintare, chestii delicate si sensibile. Ei bine, de data asta, spre surprinderea mea.. a fost la fel. Am primit o scrisoare de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti. De ce statea pe langa si nu au luat o masa mai mare sa incapa toti nu pot sa inteleg, dar poate nu e treaba mea.

Gradele de nesimtire la romani - UPDATED

UPDATE 04.02.2014: Fix 7 zile si 5 echipaje de politie mai tarziu, VICTORIE! Au ridicat masina cu pricina. Semn ca nici eforturile mele nu au ramas neapreciate: cumparat lopata telescopica de plastic si kil de sare din Carrefour, inchiriat lopata mai mare si cu care chiar poti face treaba de la benzinarie, glumit cu benzinaresele pentru a evita plata unei taxe de 10 RON pentru lopata cea mare, telefonat cu insistenta la Politia Locala de vreo 5-6 ori, primit echipaje cu paine (mai putina) si sare (de drum) pe straduta mea etc. Rezultatul in poza alaturata. In continuare, strategia se axeaza pe evitarea de a parca masina personala pe locul acela, spre a impiedica eventualele activitati de razbunare, caci, conform proverbului, razbunarea e arma prostului, iar in cazul de fata s-a demonstrat destul de limpede ca e vorba de un duel intre doi titani in domeniu. Deci implicit, trecem la razboiul psihologic la pasul urmator.
Sper totusi pe viitor sa pot sa ma abtin in limitele bunului simt de la a chema platforma pentru orice masina care adulmeca locul meu de parcare, intrucat, data fiind simplitatea procedurii (acum, dupa o saptamana de cautari si eforturi), tentatia e mare. Apreciez chiar ca, daca as primi un procent din amenda + comision ridicare masina (oricat de mic ar fi el), as fi un pic mai bine ca in reclamele acelea la munca de acasa cu 300 USD/zi.