IGB

Si o poveste mai scurta: am fost sambata asta la o intrunire de mare prestigiu, "Noaptea portilor deschise la Biblioteca Academiei Romane" sau asa ceva. Pe cat de pompos suna titlul, pe atat de interesant a fost inauntru.... NU. Evident, datorita naturii mele de hater, luati tot ce va povestesc mai jos cu putina paine, sa nu va inecati. Am ajuns acolo pe la 17.30, marele eveniment incepand la ora 18. Mi s-a spus ca deja am intarziat, desi tot ce aveam de facut era sa pun un cearsaf pe o masa, sa infig un bat in pamant pe care sa anin un drapel cu insemnele firmei (am uitat sa precizez ca nu a fost chiar alegerea mea pentru o seara frumoasa de sambata). Evident, toata logistica mi-a luat fix 5 minute, timp in care singurul care parea la fel de tamp ca si mine era un coleg de suferinta de la o firma, sa zicem, concurenta. Evident, eu aveam avantajul asupra lui ca macar nu eram imbracat intr-un costum de comunist trist si nu ma dadeam rotund cu un monitor plin de informatii...

Si asa cum vara trece zi de zi, ocazie cu care constat ca sunt la al 8lea weekend de vama (al 7lea consecutiv) si s-a si dus jumatate de vara, in sfarsit pot sa ma bucur de un weekend in care s-au intamplat lucruri care merita povestite. Unii ar spune epice. Printre ei si eu. Dar hai sa incepem cu povestile. Si prima si cea mai traumatizanta, nici macar, culmea, nu s-a petrecut in vv. Ci in Saturn. Cum care Saturn? Nu, nu planeta, mizeria aia de pe litoralul romanesc, inghesuita undeva langa Mangalia și pe care nu am mai vizitat-o până acum. Si, in mod sigur, nici de acum incolo. In sfarsit, profitand de mine niste prieteni, de fapt de starea mea de agregare mai mult lichida din noaptea de dinainte, m-au prostit sa mergem in Saturn la Liberty Parade. Iar eu, evident, intotdeauna deschis la nou si la experimente (mai putin culinare cu fructele de mare), am cuplat la idee si am demarat in tromba spre Mangalia. Nu vreti sa va imaginati ce impact vizual si olfactiv poate avea o adun...

M-am gandit eu ca daca tot o ard lately relativ frecvent prin vama (in fiecare weekend, gen) si cum unora dintre cititorii mei fideli (ma rog, unuia) le place subiectul si i-ar interesa dezvoltarile recente de acolo, sa relatez asa, total random si cum imi vine la gura, intamplari si patanii de acolo. Bineinteles, toate astea cu mentiunea ca este o activitate ongoing si ca orice asemanare cu persoane reale este cu totul si cu totul adevarata, exagerarile fiind, totusi, din partea mea. Deci nu puneti la suflet, subiecte dragi si, mai ales, aveti grija ce faceti in Vama.. :) 1. O poveste simpla, dar oarecum interesanta, care explica intrucatva si poza articolului, face referire la celebrul domn Muie (nume de alint: Muita sau Muitza, cum intelegeti mai bine). Ei bine, d-l Muie merge la Vama Veche. Merge des la Vama Veche. Unde, de obicei, de regula, fara exceptie, se face pilaf de beat si umbla in rochii si fuste, fara desuurile recomandabile unui astfel de corp de zeita. Drept...

Ok, poate titlul e putin pretentios, dar m-am gandit sa scriu aici diverse situatii din viata de zi cu zi in care mi se pare ca lucrurile se desfasoara contrar logicii si bunului simt sau care, pur si simplu, m-au fascinat prin lipsa totala de normalitate la care au ajuns. Sau chestii pur si simplu funny, care-mi retin atentia uneori. Retineti: majoritatea funny, unele si uneori exagerate for the fun of it.. 3. Aseara, de fapt intr-o seara, ca e o povestire care transcende granitele temporale, am vazut pe o canapea dintr-un club o grasa. Da ce zic eu grasa, era ca si cand doua grase si-ar fi unit fortele. Canapeaua insasi ma privea cu lacrimi in ochi si imi sugera sa ii dau foc, ca nu mai suporta chinul. N-am putut s-o incurc. Anyway, implacabil, doamna s-a interferat in discutie intre mine si inca doi prieteni, care mai de care mai isteti si mai expresivi la modul plastic cu privire la posibilitatile de a o utiliza in scopuri cat de cat pozitive. Bineinteles ca intre lacrimi de ras...

Nu sunt foarte stapan pe cunostinte in treaba asta cu politica, la niciun nivel. Asa cum nu sunt eu in context cu multe alte subiecte legate de realitatea din Romania, mai ales cea de pe televizor. Dar, de ceva vreme, observ pe strazi panouri publicitare cu niste apropouri deosebit de finute la anumite personaje, care zambesc mai mult sau mai putin trist, incercand sa ne convinga sa le dam de mancare si la gura lor peste ceva vreme prin voturi. Trecand peste faptul ca nu am mai votat de prin 2000 si nici n-o voi face si ca nu veti reusi sa ma convingeti cu celebra placa: daca nu votezi tu, voteaza altul pentru tine, unul cretin si daca nu votezi, nu ai dreptul sa te plangi de ce ti se intampla, imi place ideea de a studia psihologia maselor si cum se adreseaza candidatii astfel incat sa-i prosteasca si sa-i minta cat mai credibil. Adevaru-i ca dupa 23 ani de alegeri, iti trebuie un oarecare talent sa reusesti sa ii prostesti pe aia care dau cu stampila, nu mai merge chiar ca in 1990. ...

Si inainte sa ma corecteze cineva, stiu, se zice partea a 2a, dar pentru congruenta si unitate, am zis partea 2. Deci cu Muenchen ziceti ca ramasesem. Ok.. Si de aici spicuiesc, de fapt cele mai interesante momente (nu neaparat in sens placut) s-au petrecut, dupa cum era de asteptat, noaptea. Cand, mare atentie, mare concentrare, am iesit sa rupem cluburile. Era doar duminica seara, luni era 1 mai, deci chiar si nemtii care nu aveau de calcat rufe, terminat puzzle-uri sau tuns iarba la lumina becului au iesit din case. Majoritatea la kebabul din colt.. Dar sa va prezint mai intai personajele (si aici nu ma refer la mine): Dana din Viena si Mihai din Muenchen. Da, e atat de simplu, sau mai exact e tot ce trebuie sa stiti. Vorba filmului: this information is on a need-to-know basis and YOU don't need to know. E oricum simplu de retinut, danA - vienA, Mihai - Muenchen, got it? So, am inceput seara la Mihai acasa in prezenta a inca 2 romani si a mai multor sticle de bere si rom. Pl...

In primul rand se merita o precizare, si anume faptul ca incerc sa ma reapuc de scris aici. Si asta nu oricum asa, ci la cererea fanilor. Ma rog, fanului, dar pentru a nu-i pata imaginea, nu o sa-i divulg identitatea. ===== pauza de aplauze indelungi si repetate ====== Multumesc, multumesc, dati-mi voie... In al doilea rand, tin sa va surprind inca de la inceput. Sau reinceput. Nu am fost la Vama Veche de 1 mai. Chiar daca unii dintre voi stiu ca am fost, am tinut-o ascuns sa mai salvez din rusinea faptului ca nu am fost, sa nu ma arate cu degetul pe strada chiar toata lumea in Centru Vechi. Mai putin cei cu Mamaia. Si ca totusi, daca tot o dau in vileag, sa nu raman chiar paduche rau de tot, mentionez ca am fost in Viena si in Muenchen. La niste prieteni. Doi la numar, unul in Viena, celalalt in Muenchen. Mai exact una in Viena, celalalt in Muenchen. Stiu, nu sunt coerent, dar poate devin mai incolo. Si ca sa si incep povestea, am fost de vineri, 27 aprilie, pana miercuri, 2 ...