Pe scara mea

Nu e scara mea!!

Pe scara mea oamenii sunt nebuni. E un understatement, de fapt, sunt nebuni combinati cu prosti, de nu imi dau seama cum stiu sa respire. Sunt 10 apartamente cu o medie de 2.5 oameni pe apartament, conform unui scurt calcul facut pe baza hartiei cu intretinerea (si cu largi fluctuatii in perioadele, deloc de neglijat, cand mai campeaza la mine diversi cetateni, in numar mai mic sau mai mare).
Am ajuns in bloc in 2007 (toamna, daca intereseaza pe cineva). Instant m-a intampinat vecinul de la 2 (eu stau la 3, fara lift, dar revin mai tarziu), adicatelea de sub mine (desi nu m-ar onora imaginea) si mi-a marturisit ca el e tigan si ca si nevasta-sa e tiganca (ca doar nu lua vreo finlandeza) si ca ei asculta si manele si spera sa nu ma deranjeze. Citindu-mi tristetea si usoara senzatie de voma, a adaugat ca e un domn, are gusturi, asculta numai manele misto, adica de dragoste, de suflet. Presupun ca le eliminase din playlist pe cele cu dusmanii, ca astea mai ramaneau. Eu, in sinea mea, zambeam oarecum relaxat. Nu a inteles de unde detasarea pana a doua zi cand am adus cele 7 boxe (+1 - subwoofer) si cele 21 de kile de amplificator. Drept pentru care am cazut la pace: daca pe el nu il deranjeaza muzica mea, nici pe mine nu ma deranjeaza muzica lui. Bine, aici avea din start dezavantajul ca eu eram deasupra lui, iar subwooferul are prostul obicei sa stea cu difuzorul in jos, oricum il pui.

Va plac ceaiul?

Livada cu ceai

Revin la povesti care mi se intampla, pentru ca se pare ca, desi cu o frecventa mai scazuta lately (pe timpul iernii e mai greu), inca mi se intampla lucruri iesite din comun sau cel putin din ideea mea de decenta si normalitate.

Mai exact, am fost weekendul trecut la Mall la Baneasa duminica dupa-amiaza, ca orice bucurestean care se respecta. Adevarul e ca eram cam toti acolo, ne calcam pe picioare, pe borduri, pe locurile de parcare, asa cum sta bine la romani. X6-ele trona frumos pe locurile cu parcarea interzisa, pe trotuarele pe care se fortau carucioarele cu cumparaturi sa isi faca loc, pe locurile de handicapati era intrecere, numai paralimpici peste tot.

Despre trafic

Ei bine, pentru cei care asteapta o poveste cu foite, prafuri, lingurite, brichete, ace, brice si carice, nu, nu este vorba despre acel tip de trafic. Nu numai ca nu ma pricep eu, dar nici nu e atat de dezvoltat la noi incat sa faca obiectul unei intamplari savuroase, cel putin in viata mea.
Este vorba despre traficul DE CACAT din Bucuresti si despre felul in care este acesta influentat de psihologia DE CACAT a oamenilor de prin aceste locuri.
Si o sa ma refer punctual, dar total aleator, la situatii DE CACAT intalnite in traficul de zi cu zi.

Daemons

De Boboteaza i se spune ca noaptea se mai intampla uneori sa isi viseze ursitul/a. Sau demonul, in cazul sau. Dupa luni de zile in care nu i-a mai bantuit visele, apare. Pe dimineata, zambitoare, in parc. El uita de tot si toate si se duce spre ea. Primeste un zambet si o mangaiere pe frunte, pe care o simte parca si a doua zi, treaz. Un zambet amar il incearca in vis. Stie ca e doar un vis. Se trezeste fara ceas, isi aduce aminte visul si zambeste nostalgic si usor distrat. Nu trist. Ce bine, trebuie sa plece la munca, viata reala il asteapta inapoi.

Doua saptamani mai tarziu, timp in care nu mai exista contact intre ei pe calea viselor, singura disponibila, ii bate din nou la usa patului. De data asta si mai zambitoare, un zambet cald, apropiat, ca pe vremuri. E atat de frumoasa! Ca de obicei, visele cu ea sunt scurte. Se deruleaza pe repede inainte. Cateva clipe de fericire in doi, apoi ea ramane insarcinata. Se insoara la un preot care scapa verighetele pe jos inainte sa li le puna. Pe malul unei ape, seara, o doare sarcina. Se catara pe un fel de constructie, el o implora sa se dea jos. Ar face orice sa ia durerea asupra lui. In zare, peste apa, erupe un vulcan. Ea ii sta in brate, il priveste cu acelasi zambet cald si ii spune ca e fericita. El ii raspunde ca si el e fericit si ca ar vrea sa moara pentru ea. Si ii mai spune ceva in vis: ca singurul lucru care il intristeaza totusi putin e ca e doar un vis. In momentul ala, de la eruptia vulcanului, se prabuseste o placa de granit peste amandoi si visul se termina. Ce vrei, asa e in vis.
El nu mai doarme pana dimineata. Dupa multa vreme, plange din nou dupa ea.