IGB

Mi-a mai venit o idee: mi-ar placea sa-mi spuneti/marturisiti/strigati/defulati, sub protectia anonimatului sau nu, cum doriti, parerile voastre despre latura/ile mele negative. Ideea de la care plec sunt doua: 1. Orice caracteristica negativa a caracterului unui om se agraveaza, sau accentueaza in timp, cel putin asa am constatat uitandu-ma la cei din jur, adica la voi. Mi-ar placea sa cred ca pot inca sa mai corectez cate ceva, dar trebuie sa ma ajutati pentru asta. 2. Cei mai in masura sa iti poata spune partile tale negative sunt prietenii care iti sunt aproape si te observa aproape zilnic, adica tot voi. De exemplu, ca sa va dau un imbold, ca stiu ca de acolo plecati usor mai departe, incep eu despre mine: sunt lenes, cam egoist... gata, am deschis lista, va dau cuvantul la comentarii... Aaa, am mai gasit ceva: superficial si incapatanat... PS. Numai de suflet si de detenta sa nu va luati... :P

Va propun o noua sectiune, una de zicale, de sayings, de orice tip ar fi ele. Ca idee, mi-ar placea unele care se pun de obicei in semnaturi pe diferite forumuri, sau status pe messenger cand simtiti nevoia sa fiti poetici. Daca e un citat celebru, ar fi de bun simt sa dam si numele cui apartine. Ok, here we go: 1. Kill all my demons and my angels might die too! - dintr-un film care mi-a placut, Transsiberian . 2. Gigi Becali nu face flotari, el le cumpara. - preluare dupa vechile glume cu Chuck Norris. 3. Daca te nasti prost, ai toate sansele sa mori asijderea. - EU, dupa 33 ani de studii pe caz. 4. You can not kick ass, if you have both feet on the ground - autor anonim 5. Boy, you're amazing! You look more like me than I do! - Robbie Williams intr-un concert in Budapesta 6. You have not failed. You've just found 10,000 ways that won't work! - autor anonim 7. In istorie, au fost mai multi oameni sacrificati in numele pacii decat in numele razboiului. - parca asa era, auto...

Si pentru ca tara in care traim ne ofera cu varf si-ndesat motive de umor, de cele mai multe ori pe genul "haz de necaz", m-am gandit sa infaptuiesc o rubrica de idei de stand-up comedy, cu mai mult sau mai putin haz, rupte din realitatea de cacat care MA inconjoara. Idei: 1.de ce in cazul unor accidente cu raniti, salvarea care vine si-i ia pe targa pune o patura pe ei, chiar daca e vara 40 grade? Oare cand ii impusca in cap sau fac un atac de cord li se face automat si foarte frig? 2. romanii, ca orice neam de sorginte latina care nu se dezminte, intarzie. la ei timpul e relativ (ca si multe alte lucruri, de parca ai zice ca Einstein a fost roman). Daca trebuie sa mearga la teatru/fotbal/intalnire/sedinta/simpozion, ei intarzie. De altfel iti poti da cu usurinta seama de faptul acesta din insasi intrebarea: "Pe la ce ora e...?" sau "La cat ar trebui sa fim la... ?" Deci nu la ce ora, la cat incepe, la cat trebuie sa fim acolo. Deja de aici iti poti da ...

Ok, si ca sa continui si chiar sa termin cu povestea despre Barcelona, haideti sa trecem si la partea 5 si, sper eu, si ultima. Enumerarea nu va mai fi mai deloc cronologica si destul de fugitiva intrucat m-am plictisit si nici nu am starea necesara povestirilor, dar vreau sa termin ce v-am promis. Deci de mentionat ar mai fi faptul ca ne-am intalnit, din nou intamplator, cu niste prietene din Romania, 6 la numar, ca le-am innumarat sa nu le pierd prin Barcelona, care venisera si ele la concertul U2. In mod evident, fiind femei in primul rand, si romance in strainatate in al doilea, orice incercare de planificare cu ele a fost din start sortita esecului. Cu toate acestea, am reusit sa merg cu ele la plaja in timpul zilei, exact la inceputul vestic al plajei, la Barceloneta. Mare greseala!!! Era de-a dreptul odios, marocanii cu bere, apa, jointuri, felii de cocos intrecandu-se in tipete cu chinezoaicele, coreencele, sau japonezele (denumite generic ping-pong de mine) care insistau sa ne...

Ok, back with it... Mi-am infrant cu greu lenea care ma cuprinsese si, sincer, cel mai mult m-a motivat feedbackul vostru, asa ca... a big round of applause for you... Am realizat in urma unor comentarii ca pe Sibip l-am cam omis din povestire. Sincer sa fiu, am incercat s-o fac pe genul discret, pentru ca povestile care-mi vin la prima strigare in minte sunt cu felul lui extrem de dramuit de a-si cheltui mica avere din portofel in Barcelona. Incepand cu ideea, efectiv geniala si atat de tipic romaneasca, de a-si ascunde greul, majoritatea, cascalaul, purcoiul de bani sub salteaua patului la hotel, asta dupa o scurta, dar justa evaluare a situatiei si dupa transpunerea in pielea, dar mai ales mintea, eventualelor personaje cu gand de robbing. Mai exact intre pat si saltea, acolo unde se indoaie cearsaful. Caci, vorba aia, stie toata lumea: cui dracu i-ar da prin cap sa caute acolo cand este in foame de bani si da buzna intr-o grota obosita in care se inghesuie 3 romani? Nimanui. Ma rog...

Hmm, back again... First of all e de mentionat ca ar fi de bun simt sa incepeti cititul de la Barcelona 2009 - how life should be - part 1, care se afla undeva in josul paginii cum stai la part 3 si privesti. :) Second of all, lenea mea cronica despre care va marturiseam intr-una din partile anterioare (am uitat in care) mai poate fi provocata la o competitie acerba doar de memoria mea, sau ami bine spus de lipsa memoriei mele. Respectiv sunt genul care trebuie sa isi puna geanta cu laptopul in fata usii de la apartament ca sa nu uite sa o ia cu el a 2a zi cand pleaca la serviciu. Bineinteles, practica asta a fost concluzia unor experiente dintre cele mai triste, cand mergeam la birou ca o floare, fara laptop si ma intorceam linistit (a se citi blazat) acasa, urcam cele 3 etaje fara de lift si luam laptopul si revenam la birou. Thank God ca nu stau prea departe de birou. In aceeasi ordine de idei, daca gasesc locul de parcare ocupat si parchez in alta parte, eventual mai aproape de blo...

So, where was I.. S-o luam cronologic inspre inainte. Spre norocul nostru, caci la un moment dat simteam ca trebuie sa ne iasa si norocul in cale, am intrat mai mult sau mai putin accidental, manati de pofta de-o bere si de fularele si tricourile cu echipe de folbal de pretutindeni, intr-un bar numit Cheers, undeva langa Rambla, pe o straduta numita Carrer de la Boqueria , langa Hotel Ingles, care chiar parea hotel, spre diferenta de camaruta in care am stat noi. Revenind, am ajuns aici, am intrebat barmanul daca vorbeste engleza (spaniola mea inca nu are nevoie de exhibitii publice, n-o scot la iveala decat in cazuri disperate, cum de altfel a fost la noi la hotel unde niciuna din receptioniste nu vorbea engleza. Asta si pentru ca erau din America Latina toate, mai putin o romanca, dar care lucra doar duminica seara.) - damn, ma omoara parantezele, o sa trec la acolade. Deci revenind (ceva cu volver in spaniola, hehe..), am intrat in bar, am comandat o bere in engleza, dupa care ne-am...

Deci, dupa cum anticipati, am fost la Barcelona 2009. Pretextul, sau motivul oficial a fost concertul U2 de pe Nou Camp de pe 2 iulie, despre care voi povesti intr-o alta clipa de elan jurnalistic (sau scriitoricesc?) if ever.. Am stat 7 nopti, de vineri pana vineri, iar pe final deja incepusem sa caut cel mai apropiat internet pentru a-mi gasi bilete pentru urmatoarea vizita. In aceeasi ordine de idei am si ratat avionul de intoarcere spre Ro, treaba care mi-a provocat la un ultim efort financiar in Barcelona, pe care de altfel l-am regretat nespus, fie si pentru faptul ca mi se pare ca i-am directionat teribil de eronat spre Wizz Air in loc de Guiness, o companie cu mult mai mult potential de dezvoltare, dupa parerea mea, or should i say, mai pe gustul meu...  In rest, desi mai fusesem in Barcelona, surprizele au pornit din prima zi/seara/noapte, pentru ca am aterizat pe la 2 si ceva noaptea. Cea care a deschis balul a fost imensa surprindere ca la parterul hotelului, spuneti-i cum v...