Ok, si ca sa continui si chiar sa termin cu povestea despre Barcelona, haideti sa trecem si la partea 5 si, sper eu, si ultima.
Enumerarea nu va mai fi mai deloc cronologica si destul de fugitiva intrucat m-am plictisit si nici nu am starea necesara povestirilor, dar vreau sa termin ce v-am promis.
Deci de mentionat ar mai fi faptul ca ne-am intalnit, din nou intamplator, cu niste prietene din Romania, 6 la numar, ca le-am innumarat sa nu le pierd prin Barcelona, care venisera si ele la concertul U2. In mod evident, fiind femei in primul rand, si romance in strainatate in al doilea, orice incercare de planificare cu ele a fost din start sortita esecului. Cu toate acestea, am reusit sa merg cu ele la plaja in timpul zilei, exact la inceputul vestic al plajei, la Barceloneta. Mare greseala!!! Era de-a dreptul odios, marocanii cu bere, apa, jointuri, felii de cocos intrecandu-se in tipete cu chinezoaicele, coreencele, sau japonezele (denumite generic ping-pong de mine) care insistau sa ne faca masaj, tot acest amalgam ducand la un haos de nedescris fata de care atmosfera de la Mamaia ar putea fi privita ca sanatoriu de-a dreptul. In orice caz, nu era spectaculos pe plaja acolo, de abia dupa aia am aflat ca era mai ok la Portul olimpic, pe care l-am testat peste cateva zile si chiar a fost mult mai ok. Din ce am auzit, oricum e mult mai ok pe plajele de langa Barcelona, gen Lloret del mar, sau altele.
In rest, sarind peste alte povestiri imbibate mai mult sau mai putin in alcool, trebuie sa va mai spun ca am mai facut o vizita la Sagrada Familia, la insistenta lui Ciurica, care si-ar fi dorit sa bifeze primul obiectiv turistic pe vacanta asta, evident in afara tuturor barurilor din zona Rambla. Si chiar n-a fost in van, avand in vedere ca baietii au mai tras un pic de ei de acum 3 ani cand am mai vizitat-o. Au mai facut niste turnuri, parerea mea cam kitsch, dar in fine, cica la anul ar trebui sa fie gata intr-o forma sau alta, deci motiv de revizitare. :)
Seara am fortat nota, am pus pantalonul de stofa, cravata in carouri, camasa D&G (a se citi niste blugi siun tricou) si am intrat in discoteca la Catwalk. Aici, mare destrabal, am cunoscut pana la urma 2 olandeze foarte simpatice, Tessa si Iris, cu care am petrecut toata seara, pana s-a terminat acolo, iar apoi in alta disco, pana ne-au dat afara pentru ca Tess, in betia ei, se apucase sa isi reumple paharul de bere direct de la dozatoarele lor. Evident, fara sa le dea aia 8 EUR pe care si-i doreau. In poza din stanga Tessa e in dreapta, langa je, iar Iris in stanga langa baiatul ala mai urechiat, roman, dar cu un foarte puternic si autentic accent englezesc cand vorbea engleza.
Cert e ca a doua zi era ultima inainte sa plecam la Romania, drept pentru care ne-a apucat sindromul depresiv pe care l-am vindecat printr-o cura de shopping in El Corte Ingles, Decathlon si alte lacase de cultura si civilizatie, unde, by the way, era o placere sa intri fie si pentru aerul conditionat pe care-l promiteau inca de la intrare.
In ultima zi ne-am revazut pe seara cu Tessa si Iris, am mai lucrat un pic la dictia noastra olandeza (nu vreti sa stiti cum se pronunta Van Tygelen in olandeza). Apropo, stiati ca in limba olandeza cel putin 3 litere se pronunta H? Nu-i de mirare ca era sa ma-nec incercand sa pronunt honey, sau how are you pe limba lor. Sincer, mi-era mai mult sa nu le scuip. Pe seara am mai rezolvat niste beri, apoi am mancat la un restaurant unde am gresit esential incercand o paella mixta care s-a dovedit ca era mixta si cu fructe de mare, pe care le urasc din tot sufletul meu, drept pentru care am repetat alegerea cu una paella de pui. Macar pe asta il cunosteam, il puteam privi in ochi, spre diferenta de resturile de membre sau alte organe din prima paella. Fetele incercau sa ne convinga sa mai stam 2 zile, pana duminica, cand plecau si ele, dar noi nu si nu desi mie mi se inmuiase un pic inima. Pana la urma, cu o intarziere de jumatate de ora fata de timpul planificat, am luat-o cu Sibip spre hotel sa luam bagajele si apoi spre aeroport. Ciurica, care avea avionul la o ora dupa noi, a decis sa mai stea cu fetele, motiv pentru care iar l-am urat sincer.
De la hotel, am analizat situatia si, dupa o privire scurta la Sibip pe care l-am vazut incrancenat la ideea de a da 30 EUR pe taxi, am luat un Nightbus, N17, care ne-a dus la aeroport, spre surprinderea noastra, in mai mult de o ora. Astfel incat am ajuns la aeroport cu 10 min inainte de decolare. Da, adica am pierdut avionul. Pentru prima oara in viata. Drept pentru care, dupa o economie de 30 EUR, am decartat fiecare alti 240 EUR pentru un loc in avionul lui Ciurica, care, intre timp, avertizat fiind, a luat un taxi si a ajuns in aeroport in 12 min, evident, razand.
Cam asta a fost aventura mea la Barcelona, sper ca persoanele implicate sa nu se fi simtit ofensate in vreun fel, caz in care imi asum intreaga responsabilitate. Cum ar fi s-o dau p-aia cu: orice asemanare cu persoane reale e pur intamplatoare blablabla.. :) Aaa, si apropo, in tot acest scenariu n-a fost ranit niciun animal, iar personajele sunt peste 18 ani la data povestirii. Nu sunt sigur de 2 spanioloaice pe care le-a anturat Ciurica, in rest garantat asa e.
Concluzia: cam asa cred eu ca viata a fost planificata sa fie traita, dar ne-am cramponat noi pe parcurs de niste detalii si am ajuns in diverse situatii care mai de care mai de cacat, din care se pare ca nu mai iesim decat impinsi de la spate. Multumesc pentru lectura si comentarii!!!