06 iulie 2009

Barcelona 2009 - how life should be - part 2

So, where was I.. S-o luam cronologic inspre inainte. Spre norocul nostru, caci la un moment dat simteam ca trebuie sa ne iasa si norocul in cale, am intrat mai mult sau mai putin accidental, manati de pofta de-o bere si de fularele si tricourile cu echipe de folbal de pretutindeni, intr-un bar numit Cheers, undeva langa Rambla, pe o straduta numita Carrer de la Boqueria, langa Hotel Ingles, care chiar parea hotel, spre diferenta de camaruta in care am stat noi.

Revenind, am ajuns aici, am intrebat barmanul daca vorbeste engleza (spaniola mea inca nu are nevoie de exhibitii publice, n-o scot la iveala decat in cazuri disperate, cum de altfel a fost la noi la hotel unde niciuna din receptioniste nu vorbea engleza. Asta si pentru ca erau din America Latina toate, mai putin o romanca, dar care lucra doar duminica seara.) - damn, ma omoara parantezele, o sa trec la acolade. Deci revenind (ceva cu volver in spaniola, hehe..), am intrat in bar, am comandat o bere in engleza, dupa care ne-am reluat discutia in romana. Nu stiu daca la prima aparitie, sau la a doua (oricum in prima fraza) a celebrului si atat de romanescului pula, barmanul a venit si ne-a intrebat daca suntem din Ro, etc.. Evident, roman, Cristi, din Sibiu. S-a dovedit a fi un super baiat, am mai cunoscut acolo alti romani, care, in functie usor si de conditia lor sociala, chiar erau foarte fericiti ca suntem cu ei, drept pt care urmatoarele 5 zile am fost aproape nedespartiti, ei pe o parte a barului (lucrau ca barmani), noi pe cealalta, lucram la bere. Dupa ce terminau munca ieseam seara, continuand oarecum firesc tot ceea ce se intamplase pana atunci. Adica beam in continuare. Am facut chiar concesii marocanilor, cumparand numeroase doze de bere de la ei, avand in vedere disperarea care ne cuprindea in fiecare noapte.

Sambata seara ne-am strans si cu ceilalti 5 prieteni care erau deja la Barcelona si am decis s-o facem pe clasic, adica sa mergem sa luam niste alcool si sa mergem pe plaja, asa cum ne statea noua bine inca de la VV, despre care v-am mai povestit. Drept urmare, am luat o sticla de Jack si una de vodca (proasta inspiratie, cantitativ vorbind), am fost pe o terasa spre plaja sa mancam, ocazie cu care, evident ne-am imprietenit cu chelnerul, un uzbechistanez (nu, nu-i o rasa de caine), a carei poveste despre viata, ne-a marturisit, este foarte lunga. Neavand chiar atat de mult timp la dispozitie, cel putin nu pentru povesti din Uzbechistan, l-am salutat cu respect, i-am promis ca in fiecare seara venim si mancam la el (nu l-am mai vazut de atunci), ne-am terminat litrii de sangria, am umplut paharele de plastic cu jack/vodca and co. si am purces spre plaja. Lucrurile au inceput sa se coloreze aici, limbile sa se dezlege, noi sa devenim mai prietenosi, nu intre noi, ci cu altii, drept urmare am cunoscut, in ordine, natii dintre cele mai diverse, de la belgieni, norvegieni, francezi, nemti, englezi, americani. Da, desigur, cu precadere fete (Ciurica, sa-mi dai userul de Facebook al fetei din Norvegia). Pana sa intelegem exact cum stau lucrurile, s-a facut ora 2 noaptea, iar noi am intrat in impas din cauza lipsei de alcool. Asa am si aflat de altfel ca nu se vinde alcool noaptea, desi supermarketuri non-stop sunt. Doar ca peste rafturile cu bauturi alcoolice se tragea o draperie pe care nu reuseam sa-i facem s-o dea jos mai devreme de ora 7, sau asa ceva. Ca sa salvam totusi situatia, am pus mai mult accentul pe spontaneitate si am trecut la fapte. Am facut baie in mare la pula goala cu una dintre cele 3 norvegience, de la care chiar am invatat sa spun: "Tu esti frumoasa" in norvegiana, respectiv: "Du er penn" sau asa ceva. Nu ca ar fi avut o foarte mare legatura cu realitatea, dar nu stiam cum s-o intreb in engleza cum se zice: "Du-te-n pulamea" sau ceva asemanator. In timp ce dadeam eu baia pa relaxare totala, Sibip, unul dintre noi, intampina niste dificultati reale pe plaja, unde unul din marocani (sa ne intelegem, termen folosit, din nou, generic, chiar n-am nimic cu natia asta, macar nu sunt italieni) era cu mana pana la cot in buzunarul lui Sibip in cautarea unei fasii de fericire. Daca l-ar fi cunoscut mai bine pe Sibip, ar fi realizat ca e foarte departe de ceea ce visa. :) Oricum, din acelasi ciclu al surprizelor s-a numarat si faptul ca, o data iesit din mare, am constatat ca unul din francezii care erau cu norvegiencele, tragea in fel si chip de chilotii mei insistand sa-i poarte. L-am pus la curent cu eroarea in care se afla, sugerand sa incerce cu ai lui, care erau imediat langa pe plaja si lucrurile au intrat pe fagasul lor firesc. Bineinteles, gandul meu era inca la baietii de la disco Metro. Unul dintre cele mai spontane lucruri din acea seara a fost decizia lui Cele, prieten de-al nostru, de a ni se alatura mie si norvegiencei in apa, de asemenea la cocoselul dezgolit, ca sa folosim si alta expresie, spre usoara manie a fostei lui prietene, Alina. Actuala nevasta, that is, care era cu noi pe plaja. Presupun ca in zilele care au urmat a venit Alina la el si cu factura de decont pentru gestul de nesabuit, dar eu zic ca a meritat.

Dupa ce am fost invitati cu amabilitate de cei care faceau curat pe plaja sa ne deplasam in orice alta parte decat acolo unde au ei treaba, convinsi fiind ca este cel mai bun lucru de facut, am pornit pe jos pe plaja intreband de unde putem sa luam alcool. Iaca-ta cum ajunsaram noi la capatul celalalt al plajei, un fel de versiunea moderna a Mamaia, fara basinile aferente, insa, in questul nostru pentru alcool, pe care de altfel nici nu l-am mai completat, asta si pentru faptul ca nu ne-au lasat sa intram in pantaloni scurti in disco. Nu ne-am permis sa incercam sa-i convingem sa intram cum am intrat si in mare, am simtit ca nu ar gusta gluma. Si-n plus de asta, ni se cam dusesera aburii de alcool, sadly.

Drept urmare am luat drumul la picior inapoi spre hruba noastra. Ciurica, unul dintre noi 3, avea, sau cred ca in noaptea aia a dobandit, o durere acuta la unul din picioare, la calcai, la talpa, in zona aia, oricum, drept pentru care era de departe favoritul curvelor de pe Rambla, parand ca are un aer ezitant, nesigur in decizia lui, cauta ceva, dar este foarte selectiv, drept pentru care fiecare isi incerca sansele, chiar complimentandu-l: "Hei, guapo!" Nu mai traduc, stiu ca va plac telenovelele suficient.

Hmm, asta a fost ziua 2 si partea 2 de povestire... To be continued...