06 iulie 2009

Barcelona 2009 - how life should be - part 1

Deci, dupa cum anticipati, am fost la Barcelona 2009. Pretextul, sau motivul oficial a fost concertul U2 de pe Nou Camp de pe 2 iulie, despre care voi povesti intr-o alta clipa de elan jurnalistic (sau scriitoricesc?) if ever..

Am stat 7 nopti, de vineri pana vineri, iar pe final deja incepusem sa caut cel mai apropiat internet pentru a-mi gasi bilete pentru urmatoarea vizita. In aceeasi ordine de idei am si ratat avionul de intoarcere spre Ro, treaba care mi-a provocat la un ultim efort financiar in Barcelona, pe care de altfel l-am regretat nespus, fie si pentru faptul ca mi se pare ca i-am directionat teribil de eronat spre Wizz Air in loc de Guiness, o companie cu mult mai mult potential de dezvoltare, dupa parerea mea, or should i say, mai pe gustul meu... 

In rest, desi mai fusesem in Barcelona, surprizele au pornit din prima zi/seara/noapte, pentru ca am aterizat pe la 2 si ceva noaptea. Cea care a deschis balul a fost imensa surprindere ca la parterul hotelului, spuneti-i cum vreti, hotel chiar nu prea-l defineste, pe nume Pension Casa Goya, era o celebra, am aflat ulterior, discoteca gay, Metro. Chestie care, ne-am gandit noi, ar putea sa ne influenteze intr-o oarecare masura intoarcerile nocturne spre casa, mai ales dupa ceva alcool, drept pentru care in fiecare dimineata, grija noastra cea mare era sa ducem mana la cur. No pain - everything is fine, keep on rocking! De altfel, lucrurile au fost destul de linistite, in afara de prima seara cand un tanar (sau tanara, daca-l intrebai pe el) cu mai mult entuziasm chiar a vrut sa urce cu noi in camera, pe principiul ca unde sunt 3, incape si al patrulea si vedem noi ce iese, imaginatie sa fie. Chestie care noua, cel putin in domeniul ala, ne lipsea.

Dupa primul hop trecut cu bine, entuziasmul neparasindu-ne, am iesit spre o plimbare pe Rambla, in ideea ca vineri noapte, Barcelona, ora 3 noaptea ne defineste pe dea-ntregul. Ciurica, unul din noi, fiind realmente fumator inrait, a avut si cea de-a 2a surpriza din excursie, in ordine cronologica, atunci cand a aflat ca i-au fost furate tigarile din bagajul de cala. Bagajul meu de cala, mai exact. Eu chiar i-am propus sa nu puna la inima acest mic detaliu, aflter all mergeam cu o companie romaneasca de zbor, basca low-cost, namely BlueAir. In afara de faptul ca un pachet era cam 4 eur si asta fumeaza 2 pachete pe zi, a fost perfect de acuerdo (c-am rupt-o si pe spaniola pana la urma) si-am plecat mai departe. Pe Rambla, plin de marocani care incercau sa vanda aceeasi bere, Estrella Damm la acelasi pret sic are erau vizibil mai multi decat turistii in sine. Nu mai multi si decat curvele low-end (I mean really low-end - 20 EUR) care trageau de noi cu 2 brate, asta doar pt ca 2 aveau, altfel ar fi tras cu mai multe. Daca pentru curvele celea nu am gasit vreo explicatie (de fapt nu cred ca necesitau explicatii), pe marocani ni i-am explicat a 2a zi, cand am aflat ca in Barcelona NU se mai vand bauturi alcoolice in supermarket, benzinarii dupa ora 23.00. Doar in puburi, discos, la sume modice gen 200 EUR/sticla de Jack. Chestie extrem de ridicola, if you ask me, atat timp cat marocanii (termen folosit generic, sa ne intelegem) erau pretutindeni, chiar stand de vb cu politia pe alocuri, scotand bere foarte rece chiar si din gaurile de canal de pe strazi, unde isi ascunsesera stocul anterior, probabil. Pana la urma e felul unei societati de a rezolva cererea de alcool a cetatenilor, asa dupa cum i-a dus pe ei capul.

Dar sa mergem mai departe, fetii mosului.. Dupa o prima plimbare intre 03 si 05 noaptea pe strazi pentru a lua pulsul, o alta surpriza ne-a asteptat la hotel (nu stiu de ce ma incapatanez sa-i zic asa) unde nu aveam aer conditionat. Mai mult decat atat, era foarte cald. Pot s-o spun din nou? Era FOOOOOOARTE cald.. Am sfarsit prin a dormi cu usa la camera deschisa spre hol, vizibil stanjeniti de emotie referitor la baietii de jos de la disco Metro.

Dupa ce a trecut ce-a fost mai greu, am inceput usor usor sa vedem si partea frumoasa a lucrurilor.. Dar despre asta cand imi voi mai invinge lenea devenita deja celebra...