09 iulie 2009

Barcelona 2009 - how life should be - part 4

Ok, back with it... Mi-am infrant cu greu lenea care ma cuprinsese si, sincer, cel mai mult m-a motivat feedbackul vostru, asa ca... a big round of applause for you...

Am realizat in urma unor comentarii ca pe Sibip l-am cam omis din povestire. Sincer sa fiu, am incercat s-o fac pe genul discret, pentru ca povestile care-mi vin la prima strigare in minte sunt cu felul lui extrem de dramuit de a-si cheltui mica avere din portofel in Barcelona. Incepand cu ideea, efectiv geniala si atat de tipic romaneasca, de a-si ascunde greul, majoritatea, cascalaul, purcoiul de bani sub salteaua patului la hotel, asta dupa o scurta, dar justa evaluare a situatiei si dupa transpunerea in pielea, dar mai ales mintea, eventualelor personaje cu gand de robbing. Mai exact intre pat si saltea, acolo unde se indoaie cearsaful. Caci, vorba aia, stie toata lumea: cui dracu i-ar da prin cap sa caute acolo cand este in foame de bani si da buzna intr-o grota obosita in care se inghesuie 3 romani? Nimanui. Ma rog, mai putin cameristei care, culmea, chiar facea curat in fiecare dimineata. Si pana la urma ei nu i-ar sta bine c-un sort nou, o boneta mai atragatoare, ca stim cat de mare e competitia la clasa asta sociala.

In fine, a doua poveste legata de Sibip si tot in acelasi context a fost in seara in care am decis sa cinam pe faleza, la prietenul din Uzbechistan despre care va vorbeam in part 1, sau 2, i guess. Dupa ce ca calculat extrem de atent cu ce se serveste sa nu-i prisoseasca,la final am avut neinspirata idee (atributul mi l-a facut cadou ulterior, in private) de a propune sa impartim la 7 sau la cati eram, ca sa nu ne mai omoram in calcule. Si iata cum a platit al meu Sibip 17 EUR pentru o paella de 7 EUR, chestie total inacceptabila in mintea lui. Noroc ca a doua zi s-a revansat cumva, pentru ca 2 prieteni au comandat de mancare dupa care au abandonat ideea si s-au dus ata spre camera. Ma rog, am inteles ca se cunoasteau de curand, iar ea, mai pe genul iepure. Dar poti sa-i condamni? Tineri, ale tineretii valuri ne cuprind pe fiecare cand si cand.. Revenind, SIbip s-a revansat pentru seara anterioara consumand cu satisfactie (nu doar gustand cum de obicei o face fara retinere) inca 2 portii, binemeritat, in viziunea lui.

Anyway, aceasta mica paranteza fiind incheiata (dar care se va mai lega cu alte povesti, veti vedea), sa mergem mai departe cu povestea noastra, fetii mosului.

Ei bine, urmeaza cea mai decisiva parte a excursiei, decisiva din punct de vedere fizic, in sensul in care pe mine, unul, m-a cam daramat, pus in cur, rupt in cap, sau cum vreti sa-i ziceti. Ati ghicit, are de a face cu prietenul Jack, revenit de aceasta data in forta, la modul 5 sticle. Ca sa nu lungesc prea tare si sa incerc totusi (desi nu cred) sa ma incadrez in cele 4 parti promise, as spicui din acea seara (oricum n-as putea sa va spun totul de-a fir a par din cauze firesti, ce nu tin de reaua mea vointa). Deci dupa deja celebrele beri de seara, sau de dimineata, avand in vedere ca ne-am trezit la 2 si ceva, ne-am luat inima in dinti si am incercat sa ne facem niste planuri mai consistente pentru seara, drept pt care, cu ajutorul lui Cristi de la bar, am luat 4 sticle de Jack prin diverse combinatii si la preturi mai mult decat decente si am purces, intr-o prima faza spre un bar de la muzeul de ceara, unde realmente nu stiai daca fetele nu ne baga in seama sau pur si simplu incercam sa ne bagam in seama cu Monroe, Vivien Leigh etc. Sincer, nici acum nu stiu, cert e ca celebrul "Hi! How are you!" parca nu si-a mai facut chiar asa efectul. In afara de un bodyguard care chiar devenise ingrijorat pe ideea ca ii luam toata clientela barului de la intrare si nu mai intra nimeni inauntru. Asta inainte de a ne veni ideea de a punee chiar si o taxa la intrare, ca tot trebuia sa deducem pe undeva din cheltuieli. In fine, pana la urma ne-am despartit prieteni cu bodyguardul, chiar daca am stat doar 15 min. 15 min noi, Ciurica mai dialogand 30 min cu o fata din Romania la telefon, telefon din care, evident, a doua zi nu intelesese mare lucru.

Cert e ca o data vazandu-ne scapati de povara celebritatii fetelor de ceara, am purces spre statuia cu Columb de la portul olimpic, unde, s-a dovedit, ne sedea noua bine. Si unde, ne zicea Tibi(dabo), ne-ar astepta niste fete din Canada cu care ne anturasem cu o zi in urma. Zis si facut, am ajuns acolo, fetele chiar erau, nu sunt inca sigur ca pe NOI ne asteptau, dar cu asta s-au ales oricum. Am continuat cu destoinicie sa terminam, sa scurgem pana la urma, sticlele de Jack, am produs de undeva si un joint, nerulat, pe care Sibip, la prima incercare de acest gen din cariera, a declarat ca vrea sa-l infasoare el. Treaba care i-a luat vreo 30 min, iar cand era gata cu el, a primit aprecieri nefavorabile din partea lui Ciurica, trebuind sa reia munca. Nu vreti sa stiti cum arata jointul ala, de fapt nici noi nu stim, dar l-am fumat cu totii (se poate spune asta pe blog?!?), iar ca urmare imediata, Ciurica insista sa spuna trecatorilor ca este monument de arta, incercand sa pozeze intr-o pozitie asemanatoare celor 2-3 cai, de piatra, de la picioarele lui Columb. Evident, in afara de 2-3 chinezi, toti ceilalti nu l-au crezut.

Disperati pe motiv ca nu mai e alcool, am fost eu cu Cristi la un supermarket non-stop sa luam alcool, desi stiam deja ca se va dovedi a fi o treaba al dracu de complicata. Pana la urma, 30 min mai tarziu, dupa ce am aratat buletine, pasapoarte si ne-am jurat pe familie (Cristi in spaniola, eu in romana, oricum paream credibil), am reusit sa iesim cu o sticla de Jack si 2 RedBull pentru modesta suma de 50 EUR. Pe care, evident, le-am baut. Ei bine, de aici negura incepe sa se astearna, dar gurile rele zic ca am mai fumat un joint pe care l-ar fi produs un alt baiat, roman, al carui nume imi scapa inca de atunci, deci sa n-aveti pretentii acum de la mine.

Cert e ca ultima imagine din seara/dimineata aia a fost in Placa de Catalunya, unde Ciurica, in mare verva ca de obicei, dresa 3 fete din Franta sau Spania (l-am intrebat, nici el nu mai stie). Le asezase pe o bancuta si facea concursuri cu ele, gen Vrei sa fii miliardar? pe teme din moda, istorie si ce mai alegeau ele. Eu eram langa ele pe banca usor invidios pe succesul lui si chiar pe starea lui plina de viata, pentru ca mie mi se facuse destul de rau. Cert e ca la un mom dat au venit 2 baieti, francezi parca, care chiar insistau sa joace si ei, au inceput sa se certe pe punctele atribuite, nu totdeauna pe criterii egale, de Ciurica etc. Cica la un moment dat s-ar fi implicat si niste negri, spanioli, cu chef de scandal, dar despre asta, poate pe blogul lui Ciurica. Cand si-o face. Cert e ca se spune ca am ajuns acasa impreuna cu Ciurica, acolo unde Sibip deja dormea in spagat pe tot patul. Chestie care pe mine ma atingea doar usor, intrucat stateau ei 2 intr-un pat, iar eu in celalalt. Ciurica insa purta o amaraciune in suflet pe tema asta. Pana la urma cred ca s-au luat in brate si s-au culcat fericiti.

Ar mai fi de povestit o dimineata de la Placa de Catalunya, cand eram in aproximativ aceeasi componenta, plus Prietenu aka Robert, care venise doar pentru 2 nopti in Barcelona, pentru concert, iar prima noapte s-a decis s-o petreaca cu noi pe strazi. Cert e ca atarnam pe bancutele alea facandu-i fericit pe marocanii ce vindeau bere noi, adica: eu, Ciurica, Sibip, Prietenu, Tibi(dabo) si cele 3 fete din Canada din povestea de mai sus, ca asa mi-am sia dus aminte. Sibip a cedat primu, a plecat la culcare. La fo juma de ora, sau sa fi fost o ora, mai incolo, am incercat o retrospectiva a ceea ce se petrecea acolo si rezultatul a fost: Tibidabo o fugarea pe una dintre ele, Ciurica pe alta dintre ele, cea mai nasoala, daca ma intrebati pe mine, iar Prietenu, mare baiat, statea pe genul romantic pe o banca mai incolo cu cealalta, discutand, dar ce zic eu discutand, filozofand, despre fotbal. Daca l-ati cunoaste, chiar nu v-ar mira treaba asta. Mai apoi am aflat si motivul pentru care era cu totul absorbit de prezenta ei: fata chiar juca fotbal in Canada undeva intr-un fel, chestie care l-a topit total.

Cert e ca vazand eu cum stau lucrurile, in fotbal n-aveam sanse sa il dovedesc pe prietenu, pe aia a lu Ciurica nu indrazneam s-o anturez, chiar nu eram suficient de beat (nu stiu dac-as fi vreodata), iar Tibi se producea pe spaniola, am decis sa las lucrurile sa se aseze si sa plec sa ma culc. Ceea ce am si facut si chiar am fost mandru de gestul meu fara precedent in istoria recenta. Cert e ca Ciurica n-a mai ajuns acasa, nu stiam a 2a zi daca sa ma bucur pentru el sau sa-mi para rau. Pana la urma am aflat ca treaba a stt la modul urmator: la un mom dat s-au decis sa mearga pe plaja toti 6. Mai putin Prietenu, care probabil a primit vreun raspuns nefavorabil la vreo intrebare despre fotbalul din America de Sud din anii '60, astfel incat a decis sa paraseasca acel suflet sensibil si sa se duca sa se culce. Treaba care a intristat-o intr-atat de tare pe fata respectiva incat n-a mai vrut nici ea sa mearga pe plaja, drept pt care solidaritatea feminina a grait si n-au mai mers nici celelalte. Drept pt care au ajuns pe plaja Ciurica si Tibidabo pentru un motiv pe care, cel mai probabil, nici ei nu-l stiau. Ciurica a ajuns sa doarma undeva la Tibidabo acasa, undeva unde cand s-a trezit a pus, dintr-un reflex mai vechi, mana la cur. Dar era bine, totul era bine.

Ce naiba sa fac, gotta go, vine partea 5. Sper eu si ultima...

PS. excuse typos, am scris in graba..