 |
| Livada cu ceai |
Mai exact, am fost weekendul trecut la Mall la Baneasa duminica dupa-amiaza, ca orice bucurestean care se respecta. Adevarul e ca eram cam toti acolo, ne calcam pe picioare, pe borduri, pe locurile de parcare, asa cum sta bine la romani. X6-ele trona frumos pe locurile cu parcarea interzisa, pe trotuarele pe care se fortau carucioarele cu cumparaturi sa isi faca loc, pe locurile de handicapati era intrecere, numai paralimpici peste tot.
In orice caz, dupa ce, spre surprinderea mea, am reusit sa gasesc si miracolul de magazin in care sa existe 3 modele de incaltari marimea mea (47.5 sau 13 USA), de m-au pus in situatia extrem de delicata de a nu sti pe care sa o aleg si de a face calcule financiare elevate, eram cat pe aci sa imi iau inima in dinti, sa consum doza de spanac din dotare, sa fumez ceva pentru relaxare si sa plec la lupta (pardon, parcare).
Pe ultima suta de metri am facut niste conexiuni (de la iarba, probabil) si mi-am adus aminte ca primisem o rugaminte cu privire la un anumit tip de ceai de la cineva si, mai mult decat atat, ca vazusem intr-o vizita anterioara, un magazin dragalas de ceai, genul de magazin care uda fetele de la 2 metri afara pe baza vitrinei si care iti vinde ceva oricum ar fi daca ai facut greseala si pasul inauntru.
Magazinul se numeste Livada cu ceai sau asa ceva si, din research ulterior, am aflat ca este cam cel mai mare magazin de ceaiuri de prin partile astea ale lumii. Si intr-adevar, inauntru, intr-un haos semi-total, existau de toate, de la cesti, cani, ceainice, pana la lingurite cu masura pentru ceai, filtre de metal, de hartie, precum si infinit de multe feluri de ceai, la borcan, la cutie, la bol, la bar, la club, acasa, la bloc, la pipa, la blunt, la bong, n-ai sooomn (stai ca asta e din Parazitii).
Tanara MILF care m-a intampinat (patroana magazinului, din ce am dedus initial si confirmat ulterior) s-a dovedit o abila cunoscatoare a fenomenului, precum si o vanzatoare cu skills sau cel putin cu suficiente skills cat sa ma prosteasca pe mine. Grav. Inca de la inceput, cand am intrebat-o despre un anumit tip de ceai si mi-a spus ca il are si mi-a vorbit despre el, mi-a sugerat sa iau ceva si pentru sotia si fetita care se aflau la usa. M-am gandit ca poate stie ceva ce eu nu cunosc inca si am intrebat-o daca ar trebui sa fac un pas in sensul asta, dat fiind faptul ca nu numai ca nu le stiam, dar nici nu le remarcasem pana atunci pe potentialele rude. Si-a cerut scuze si, dupa ce am primit-o pe potentiala victima, i-am acceptat scuzele vanzatoarei.
Revenind la discutii mai punctuale despre obiectul vizitei, mi-a mai povestit despre ceaiurile verzi, negre, de fructe, despre plantatiile Lipton pe care le vizitase, tot dialogul purtandu-se cu un glas mieros (al ei) si o relaxare care nu prevestea nimic bun din partea mea. Din aproape in aproape, am reusit sa cred ca imi doresc sau sa ma prosteasca ea (depinde din ce unghi privesti) ca imi doresc nu mai mult, nici mai putin, decat un ceainic, 3 cani de ceai, ceai verde cu menta (200g), ceai negru cu fructe (200g), ceai de fructe amestec de zmeura si alte verdeturi care miroseau foarte bine (200g), un ceai rooiboos cu vanilie si caramel, dupa cum mi se solicitase, precum si nimicuri gen o lingurita de metal pentru masurat ceaiul si un pachet de filtre de hartie pentru ceai. Mai mult decat atat, o cana si ceaiul rooiboos le-am solicitat impachetate de cadou, ca un suflet nobil si sensibil ce sunt. Sau eram atunci, ca intre timp m-am mai sucit, o sa vedeti de ce. Bineinteles, patroana fiind la fel de incantata de interactiunea noastra, a insistat sa imi faca ambalajul pachetului pentru viitoarea sotie. Probabil voia sa imi vanda si pentru nunta ceaiuri...
Singurele care imi pareau putin in neconcordanta cu atmosfera Zen din incapere erau cele 2 tinere ajutoare ale doamnei Paula (celebra, dupa cum am aflat ulterior), care probabil stiau mai multe decat mine, dar puteau spune mai putine decat sefa lor. In orice caz, extrem de multumit cu experienta mea de cumparator, am platit cu cardul ca un lord, am refuzat cu eleganta un ceai oferit de dansa la botul calului (chestie care din nou m-a impresionat pana la lacrimi si mi-am promis ca data viitoare sa onorez invitatia - sper nu la nunta) si am parasit elegant incinta cu plasele pline de buruieni uscate, dar care imi garantau tinerete fara batranete, nenumarate potentiale sotii si o vioiciune de neegalat de catre muritorii de rand.
Ca sa nu lungim povestea ca mine canile de ceai stoarse de atunci incoace (o sa vedeti de ce), o sa trec peste primele 2 zile pline de bucurie si satisfactie, generate de faptul ca mi-am atins scopul cu cadoul respectiv (am facut fericit un suflet drag), unde pui ca parca chiar simteam cum abund de energie si sanatate si vitalitate (asta poate si pentru ca nu mai beau de vreo luna si ceva, desi cred ca mai degraba de la ceaiuri). Intr-o neinspirata zi de marti sau miercuri (cred ca marti, ca am auzit eu ca are niste ore fatidice de regula), am facut eroarea clasica de a ma uita in online sa vad cam cum stau financiar si daca imi mai permit o cartela de metrou pe o luna sau ma risc cu sarit parleazul sau combinat bodyguarzii de la metrou pentru un acces mai facil. Printre alte surprize, evident neplacute, am avut parte si de continuarea povestii cuc eaiurile, unde nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca experienta mea de neuitat ma costase 1148 RON. Sau cel putin asa scria acolo, chestie pe care eu am negat-o principial, pentru ca nu imi sta in caracter sa cumpar iarba de 12 milioane (sau, mai exact, ierburi, ca iarba poate ar avea un sens). Mai exact ma bazez pe principiul sanatos de viata conform caruia nu ai cum cacat sa dai 12 milioane pe niste produse din pamant, a caror valoare adaugata de tine, vanzator, este infima, in afara de a le lua cu lingura si de a le cantari cat mai vag posibi, ca sa tragi cat mai multi bani din ele. Am realizat atunci ca nicaieri in tot magazinul nu am vazut afisat vreun pret (ulterior le-am vazut pe funduri de sticle, de cesti si pahare, scrise cu penita de 0.1, probabil). In primele momente de dupa aceasta revelatie mi s-a derulat prin fata ochilor filmul de duminica si, evident, cel mai stupid element din poveste am realizat ca a fost, la mare distanta de restul, zambetul meu multumit de la iesirea din magazin. Fac pariu ca in spatele meu, daca ma intorceam brusc, surprindeam chiuituri, batut cuba, artificii, semne de muie, de futut in cur si alte gesturi traditionale cand ai ars atat de grav un fraier.
Dar chiar si asa, nu m-am lasat coplesit de gravitatea situatiei, am negat realitatea si am mers inapoi sa incerc sa identific sursa potentiala de erori (pentru ca eram covins ca este o eroare de calcul undeva). Cu acelasi zambet primitor, doamna Paula m-a intampinat, mi-a ascultat cu empatie relatarea si m-a chemat in spate, in headquarters, unde trona computerul cu situatia financiara. Cu calm a gasit bonul si mi-a prezentat situatia in clar, detaliata si, ciudat, suma componentelor chiar dadea 12 milioane, contrar oricaror impotriviri ale mele. Mai exact, luasem ceai de menta cu 156 RON/100g (de aia am precizat cantitatile mai sus), ceai de fructe cu 80 RON/100g, ceainicul era 200 RON, iar fiecare dintre cesti 100 RON. Stergandu-mi discret o lacrima, apoi inca una si inca una, (cu gandul la litrul de Silver Barrel si la potentialul unei afaceri in domeniul ala cu capitalul investit in ceai), am intrebat-o timid pe doamna Paula daca ar fi ok sa aduc inapoi ceainicul si 2 cesti (a treia deja fusese facuta cadou, era mai greu sa o valorific).
 |
| 400 RON - ceainic si 2 cani (fara masa de dedesubt) |
Spre surprinderea mea, dansa mi-a zambit cu intelegere si amabilitate si mi-a spus ca sigur se poate, nicio problema. Cu un ochi zambind si cu amandoi fleasca de lacrimi, am fugit repede pana acasa si am adus ceainicul si cele 2 cesti, facandu-mi deja calculele ca daca reduc paguba cu 4 milioane reintru in buget. Din pacate, initial, dansa nu mi-a precizat si detaliul cum ca eu pot sa le aduc inapoi, dar nu pot sa iau banii pe ele, ci trebuie sa iau alte produse. Acum, ideea e ca o masura de ceai (pentru o cana de 250 ml) era de 4g de ceai, ca am intrebat pentru a-mi elabora o strategie. Eu aveam in jur de 700g de ceai acasa, deci pentru cam... toata viata, la un calcul estimativ, dar destul de precis. Situatia mea deloc de invidiat nu a impresionat-o pe dansa, cel putin nu pana la punctul la care sa imi dea banii inapoi pe vesela aia (prezentata in poza de vis-a-vis), drept pentru care am inceput din nou vanatoarea de ceaiuri. Trebuia sa produc ceaiuri in valoare de 4 milioane. Noroc ca la cat costa 100g de orice ceai acolo, nu a trebuit sa rascolesc prea multe borcane. Needless to say ca imi facusem temele, ma uitasem si pe site la ei (http://livadacuceai.ro/), unde toate ceaiurile erau la 27 RON/100g. Doamna Paula mi-a marturisit cu oarecare jena ca site-ul nu mai era actualizat de vreo 5 ani si ca preturile nu mai concorda. Ok, nu mai concorda, dar de la 30 la 150 RON/100g ma gandesc ca nu au concordat niciodata. In orice caz, am reusit sa mai produc inca vreo 500-700g de ceai, dar am fost consolat cu vorbele de duh ale dansei: "Sa nu iti para rau, ca investesti in tine, in sanatatea ta!". As fi investit si in dansa, dar sa nu ma intrebati ce anume (e destul de evident).
Morala e ca de atunci beau foarte multe ceaiuri pe zi, de toate felurile. Rezultatele inca se lasa asteptate, dar cred ca se vor vedea in aprilie, cand voi contrabalansa cu alcool.
PS. Probabil daca as fi raducu fanel sau poison, v-as plange pe umar sa donati aici pe blog ca sa imi mai scot parleala, cu promisiunea de a va scoate la un ceai candva. Dar stiind ce suflete aveti voi spre diferenta de cititorii lor, nu ma obosesc. Cred ca ar fi mai simplu sa ies la spalat parbrize la semafor... :))
Morala e ca de atunci beau foarte multe ceaiuri pe zi, de toate felurile. Rezultatele inca se lasa asteptate, dar cred ca se vor vedea in aprilie, cand voi contrabalansa cu alcool.
PS. Probabil daca as fi raducu fanel sau poison, v-as plange pe umar sa donati aici pe blog ca sa imi mai scot parleala, cu promisiunea de a va scoate la un ceai candva. Dar stiind ce suflete aveti voi spre diferenta de cititorii lor, nu ma obosesc. Cred ca ar fi mai simplu sa ies la spalat parbrize la semafor... :))