Da' la Germania

Dupa cum probabil titlul v-a facut deja sa banuiti, am fost la Germania la un prieten. Mai exact Munchen. Si mai exact undeva in vest, pe langa Untermenzing, desi cred ca exagerez cu detaliile.
Printre munti de lazi cu Paulaner nefiltrata si căzi de gluewein (vin exagerat de fiert, ca sa faca fata frigului din piata in care nemtii stateau de nebuni in picioare si radeau la aceleasi glume suspect de non-porcoase, chiar si dupa al zecelea pahar), din nefericire nu s-au intamplat prea multe episoade demne de relatat, ba chiar au avut loc unele demne de ascuns in mare taina.

Sfecla de munte

Evident, nu se putea daca nu scriam si eu despre chestia asta, desi cu toata sinceritatea, nu cred ca storc vreo idee noua fata de cele mii de randuri scrise pe tema asta. Mai mult decat atat, m-as referi la reactia sociala, mai mult decat la proiectul in sine, despre care, trebuie sa recunosc, nu numai ca nu stiu prea multe, dar nici nu-mi pasa foarte tare.
Ca sa ne intelegem, orice parere, cat de documentata stiintific poate parea, poate fi falsa, falsificata. Din nestiinta, din prostie, dar de cele mai multe ori de la bani. Iar in cazul de fata, vorbind despre cateva tone de aur (manelisti din toate tarile, treceti pe aici!), riscul ca adevarul sa fie cu totul altfel sau sa nu existe pur si simplu, sunt imense. Drept urmare, am considerat ca nu are niciun sens sa fac efortul sa ma informez despre asta. Adica asa cum de cateva luni apareau numai opinii si articole favorabile chestiei asteia, acum toate sunt impotriva. De ce? Ca asa suntem noi, romanii, cu curentul, cu trendul. Fiind mai de la tara noi asa, ne e teama ca o sa ne priveasca lumea de inapoiati (pe buna dreptate), deci am deprins aptitudinea de a ne da foarte rapid cu ce e la moda. Si, ca mai totdeauna, moda o stabilesc nu cei destepti, ci cei multi.

Despre relatii inter si intra umane

Si pentru ca lunea nu a fost niciodata un moment prielnic pentru a munci, si nici martea nu ne convinge prea tare, o ardem pseudo-filozofic pe fb, cu ochii pe ceas.

Dialogul de mai jos se intampla nu cu mult timp in urma pe Fb chat. Pentru linistea si impacarea unora dintre voi, am deghizat atat actorii principali, cat si figurantii din dialogul de mai jos. Sper, spre sansa mea, sa nu va regasiti in povestire si, mai mult decat atat, sa nu recunoasteti decat un singur personaj din dialogul de mai jos, oricare ar fi ala. Si nici sa nu va bateti capul prea tare, luati doar partea educationala a dialogului.

N.A. dialogul, replicile si ortografia au fost pastrate cu sfintenie pentru a da o aura de autenticitate conversatiei. Enjoy!

Once in a lifetime

Ma simt ca si corespondentii aia de pe front. In sensul ca transmit live, desi nu am nimic de a face cu ce se intampla in jur.

Deci m-am hotarat eu asa sa plec la mare cu autocarul. De fapt a fost si mai rau, am vrut cu trenul, dar m-a sucit un prieten. Nu, n-avea cum sa fie mai rau, deci m-a prostit. Se uitase el pe net si gasise autocar, facea 3 ore pana in Constanta, cu aer conditionat, wc si wifi in interior. As fi zis pe drum, de fapt cred ca asta au vrut sa zica si ei, dar s-au exprimat gresit.

Si ca sa ma fac inteles: aveau wifi, il gaseam in lista, dar nu se putea conecta nimeni la el, era ca femeile frumoase de pe catwalk. Cu diferenta ca la asta nu mergea nici cu bani. Deci am renuntat rapid la ideea de a ne destrabala pe fb.

Wc bineinteles ca era, in chioscul de langa care ne-a pescuit, pe autostrada la benzinaria la care am oprit si, sper eu, undeva la finalul calatoriei. Sper sa prind finalul, adica, ca de wc n-am nevoie. Tot ce-am avut de eliminat am transpirat.

Fiind cu un prieten de aceleasi dimensiuni ca si mine, ne-am dus direct la bancheta din spatele autocarului. Pe motor, adica. Si nu e iarna, aveam noi sa realizam foarte curand. Ce-i drept, taxatorul, care totodata era si hamal si sofer (desi nu le facea in ordinea care trebuie), ne-a anuntat de la inceput ca nu vom avea aer conditionat pana la iesirea pe autostrada, cand al doilea alternator porneste la turatii mari si il incarca pe primul si... e clar, se descurca mai bine ca mine la fizica si la temperaturi inalte. Chiar voiam sa-i propun un ciclu Carnot, sa mai transforme din caldura aia in energie, poate ne si deplasam.

Pentru voi, muguri noi

Stiu cat de dor va e voua de povestirile mele. Cam la fel de dor cum imi e mie de intamplarile pe baza carora scriu povestirile de care va e voua dor.
Si ca sa intram un pic in anticamera marilor evenimente ce ma/ne asteapta vara asta, sa va povestesc ultima isprava de arme petrecuta, din nefericire, in orasul natal si prezent, adica aici-sa, fix la mine in apartament.
Intr-o frumoasa seara de miercuri aseara, fara sa detinem o explicatie cursiva si bine documentata asupra motivului sau ocaziei, m-am strans impreuna cu doi prieteni sa citim ceva. Pot sa va marturisesc ca am citit ceva in jurul a 1.5 litri pe la 50% asa, light, daca la randu-va stiti sa cititi printre randuri. Sau poate n-ar trebui sa dau din casa.

Am cravata mea, sunt pionier!

De fiecare data cand apare un moment de dialog inter-natii, fie el meci de fotbal, alegeri parlamentare (in care, evident, sunt implicate minoritati) sau diverse conflicte locale intre niste tarani distrusi din diverse sate (cazul cu fetita aia cu bentita tricolora) sau chiar niste mizerii bagate de jurnalisti pentru a-si mai vinde scarbele de ziare, lumea sare cu gura si dezbate problema patriotismului si nationalismului. Firesc, foarte multi neterminati vertebral se aprind si fac spume la gura, convinsi ca dreptatea e de partea lor, ca ei sunt romani si patrioti.
In primul rand sa intelegem din start definitia lor, dupa carte:

- NAȚIONALÍSM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale.
- PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste și devotament fată de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei.

La pescuit

Stiti cand va spuneam eu ca nu scriu decat din experiente traite si, uneori, usor exacerbate? Ca nu pot sa scriu despre ceva ce nu mi s-a intamplat sau macar nu am fost martor la intamplare? Ei bine, m-am gandit sa incerc si exercitii de imaginatie si sa vorbesc despre un subiect deloc familiar. Ca de exemplu pescuitul.

Evident, v-ati prins din introducere ca nu am pescuit in viata mea. Asta daca nu se contorizeaza ca pescuit experientele din clasa a cincea in Germania, unde ne-au dus la o rezervatie cu pesti si ii scoteam afara cu o sticla de pepsi pe care infasurasem o sfoara cu un cui la capat, in care infigeam bucati de piept de pui prajite pe gratar si chiar si asa strangeam cantitati impresionante de peste. Practic erau asa multi in apa aia ca nu mai incapeau si se cereau afara ca Radu Petre pe final de meci la baschet.

La sala

Avand in vedere ca am achizitionat o tastatura noua si, intr-un fel sau altul, trebuie si ea sarbatorita, iar cum alcoolul ne face rau in egala masura la amandoi (bine, mie imi trece in zece zile), am decis ca cel mai bun mod de a-i ura bun venit e s-o pun la treaba in scop constructiv. Adica pentru voi!
Si cum in ultima vreme nu mi s-au mai intamplat multe lucruri demne de povestit, iar eu scriu numai pe baza unor intamplari reale, am decis sa comentez in cateva randuri situatii de viata intalnite la sala de fiare (ca daca zic fitness imi ziceti ca nu se vede), loc in care petrec anormal de mult timp in ultima vreme.
Si cum spiritul si mintea nu mi-au parasit trupul nici chiar in acest lacas destul de dedicat celui din urma, nu pot sa nu constat:
Categorii de participanti:

- excesiv de grasa - femeia la 40 ani si 140 kile, careia nu i-a trecut prin cap nicidecum pe la 80 (kile, nu ani!) ca ar fi timpul sa faca ceva in sensul asta, drept pentru care decide la 140 kile sa incalece o bicicleta si ascunde saua pana la jumatea cadrului. In orice caz, nimeni si nimic nu tradeaza existenta seii acolo. Evident, are probleme cu glanda. Nu stie exact care, dar cu siguranta asa e, prea nu slabeste desi se duce la sala de 2 ori pe saptamana si mananca doar un polonic de ciorba pe zi, patru fire de salata, fructe si o jumatate de porc in sange asa, mai pe seara;
- pitzi de disco - 25 de ani, vine la sala super mulata si configurata, sta langa aparate si se da pe FB. Practic, face cam 2 exercitii pentru cur intr-o ora jumate, dar isi potenteaza atitudinea de diva de discoteca, cu ciunga la falca, unghiile curcubeu, par blond platinat, 2 perechi de sutien, pantalonii de trening negri mulati peste chilotii albi si tenul hiper bronzat in mijlocul crivatului. De regula pune ochii pe un instructor "bine", de care i-a zis ei o prietena ("Fata, stii ce bun e ala? Stii cum m-a lucrat?" - evident, semnificatii duale). De regula nu merge decat la sali la care exista piscina si sauna, desi daca sta in sauna 3 minute i se inmoaie replica de iPhone 5 dual-sim luat la oferta pe okazii, asa ca nu consuma;
- femeia bine - sau, mai exact, exagerat de bine. Asta e, de regula, pe la 35 ani, toata numai riduri pe corpul fara pic de grasime, ca hartia igienica, care o arde 5 zile pe saptamana la sala si posteaza pe FB treaba asta (sa se stie, ca doar nu merge degeaba...). Ea considera ca sanii nu mai sunt de multa vreme semne de feminitate, drept pentru care ii transforma, fara voia lor, in niste pectorali sfrijiti si nereusiti, la care sfarcurile apar conform bancului - intentia conteaza. E plina de ruj pe bot si are jambiere. N-am inteles niciodata rolul jambierelor la sala la femei: vin cumva de la un meci de fotbal? Chiar si asa, ce e mai greu a trecut, nu e ca si cand ar baga alunecari una la alta prin sala si le trebuie protectie. Ce mi se pare fascinant e ca cu cat inainteaza in varsta (de ce n-am zis imbatranesc?), cu atat simt nevoia de mai multa sala, de mai multe abdomene, convinse fiind ca pot inlocui prin munca ce le ia natura. Ba chiar, daca nu le rezulta, macar pot fi aplaudate pentru stradanie pe FB;
- barbatul bine - impecabil, arata ca in reclamele la produse de fitness care incap sub pat sau la pastilele de slabit in 6 luni. Diferenta e ca el baga sala de 4x pe saptamana de vreo 12 ani ca sa arate asa, dar, de ce nu?, daca pune botul fraierul, sa-l ardem cu electrozii pe burta. Eu i-as spune sa se opreasca pentru ca e foarte bine asa si dupa aia devine alta categorie descrisa aici;
- schilodul - vine acolo pentru a doua si cel mai probabil ultima data, se fereste sa nu deranjeze pe nimeni, iar daca il intrebi daca nu vrea sa atarne macar un prosop (de bucatarie, de hartie) pe bara aia cu care se lupta, justifica ca nu vrea sa forteze. Toti cei care vin la sala la inceput au o mare frica, sa fim intelesi: sa nu creasca brusc si sa rada lumea de ei ca sunt prea mari si arata ca niste culturisti d-aia cu ceafa groasa. Prietene, ca sa arati ca aia iti trebuie mai multe ingrediente: in afara de cei 5 ani de sala minimum si steroizii aferenti, iti trebuie si o anumita cultura muzicala, lantul peste tricoul ridicat pana deasupra burtii si tatuajele de un prost gust extrem pe brandul diform ca o halca de carne de porc atarnata la afumat;
- grasul cu ceafa groasa - ca tot adusei vorba de el in paragraful de mai sus. Ei rup shaormeria in doua, sa ne fie clar. Ei mananca "cu de toate" inainte, dupa si, daca ar fi un ghiseu acolo, la sala, si in timpul programului la sala. Fara exceptie vin in trening de fas si cu un prosop in jurul gatului, pentru a accentua grotescul care ii defineste. Au ceva forta, dar oricat de lungi ar fi, la biceps nu au spatiu fizic sa ridice ganterele pentru ca au mainile asa grase, ca antebratul e deja lipit de brat. Drept urmare, ei fac toate exercitiile cu greutati mari, curse scurte si icnete multe de zici ca-i arde Van Damme (ma rog, ala nu mai arde pe nimeni acum, dar cica fi-sa ar putea... dar sa nu deviem), dupa ce termina exercitiul in mod neaparat le trantesc foarte tare de podea, pentru cazul putin probabil in care nu i-ai fi auzit icnind de-ti venea sa le oferi un pistol sa-si curme suferinta. In amplele discutii cu alte brute de genul aflate la sala, discuta despre sporturi preferate, culturism, skandenberg, despre cum "intra" mai bine un anumit exercitiu si, intr-un mod extrem de explicit, despre felul in care au reusit sa pacaleasca o fomista sa le ia la falca cea mai firava extremitate a scarbavnicului organism.

Acum ca am descris categoriile de personaje ce se perinda pe la sala (daca stiti si altele, bagati feedback), voi trece (intr-o editie viitoare, of course) la descrierea unor cazuri concrete si amuzante din timpul petrecut acolo. Btw, daca n-o scriu pana la jumatatea lui mai, n-o mai asteptati ca vine vara si... trecem pe povesti estivale.

PS. Foarte smechera tastatura, Logitech K810, merci www.itgalaxy.ro!

Nebunia

Pentru a treia noapte la rand m-am trezit din somn la 2 noaptea. Visam ca eram cu ea. Spre diferenta de sutele de vise din trecut de genul asta, asta a fost atat de real, de palpabil, incat pentru o clipa am fost foarte tentat sa-l confund cu realitatea. Povestea noastra din viata reala este suficient de veche incat sa nu mai am pornirea, in mod curent, de a incurca visele cu realitatea. Ceea ce il face cu atat mai surprinzator si mai puternic. Interesant e ca, in cadrul visului, chiar si dialogul dintre noi se purta pe tema vis sau realitate, iar eu incercam sa gasesc repere care sa imi apere ideea de real, dar singurele care imi veneau in ajutor erau vorbele si zambetele ei. Care, evident, sunt dovezile cel mai putin de incredere intr-un caz ca cel de fata, dar, si tocmai in asta consta impactul, pentru o clipa, aproape m-au convins. Atunci m-am trezit. Usor speriat. Culmea este ca cel mai puternic argument al meu pentru a-mi demonstra ca este doar un vis nu incerca sa provina din restul elementelor de natura ireala din scenariu, ci din imposibilitatea unei astfel de asocieri, a fiintelor noastre, indiferent de context.

Am fost, cu ocazia asta, cel mai aproape ever sa inteleg nebunia ca "solutie" (de fapt rezultat) al intamplarilor din viata reala. Sunt convins ca e un lucru banal, aflat in orice carte de incepatori de psihologie sau psihiatrie, dar a fost atat de real si de puternic, incat trezirea la realitate chiar m-a durut. Treaz constientizez ca ideea in sine nu era cu nimic mai putin utopica decat mediul suprarealist in care se petrecea - o nava cosmica. :)