Printre munti de lazi cu Paulaner nefiltrata si căzi de gluewein (vin exagerat de fiert, ca sa faca fata frigului din piata in care nemtii stateau de nebuni in picioare si radeau la aceleasi glume suspect de non-porcoase, chiar si dupa al zecelea pahar), din nefericire nu s-au intamplat prea multe episoade demne de relatat, ba chiar au avut loc unele demne de ascuns in mare taina.
Dar, ca veni vorba de bere, una din istorioarele relativ funny, care evidentiaza caracterul impecabil al populatiei, precum si organizarea de invidiat, s-a petrecut intr-o seara friguroasa de noiembrie (ca atunci am fost acolo..). Intorcandu-ne noi agale spre casa (nu conteaza care noi, pot doar sa spun ca eram 3, ca indiciu irelevant), am decis spontan sa ne oprim la supermarkt (sau getrankemarkt, ca sa complicam lucrurile) sa mai luam o lada de bere, caci, ("nu-i asa" - Marioara Murarescu), decat sa lipseasca, mai bine sa prisoseasca. S-a dovedit ulterior ca n-a prisosit, dar gluma frumoasa a venit la casa cand sa platim, cand domnisoara de la banda, cu cel mai senin zambet si cea mai pseodo-amabila cautatura pe sub sprancenele pline de piercing, cu ochii la lada plina ochi cu (evident, 20) sticle cu bere, marcheaza nonsalant 40. Prietenul cu care eram, poate si dintr-o experienta de viata in domeniu intinsa pe mai multe decenii, ii sugereaza discret sa le mai numere o data. Evident, raspunsul vine prompt, cu o usoara unda de jena, recunoscandu-si gafa: "scuze, am numarat gresit, sunt 25". Fireste ca de aici urmarea a venit natural, s-a ajuns la o negociere prin care s-a si stabilit numarul final (dupa inca ceva calcule diagonale pe baza lazii) la 15 sticle. Dar ca sa pastram nota oricarui banc cu romani si nemti, ni s-a parut firesc sa negociem si garantia pe sticle, incercand sa obtinem o reducere de volum. Sau macar un numar de telefon al fetei, ca poate fi util cand venim dupa whiskey si sa stim ca e la casa.
A doua intamplare spectaculoasa a fost intr-unul din magazinele de prin centru, pe langa Marienplatz, unde o anumita domnisoara (sau doamna, zic gurile rele) s-a incordat sa isi achizitioneze o (alta) pereche de UGG-uri. Pentru cine nu stie ce sunt alea, fericitilor! Pentru cei care stiu, mergeti un pic mai in fata pe strada cand sunteti cu fata, poate nu isi da nimeni seama ca e cu voi. In orice caz, dupa probe si dezbateri, se ajunge la fericitul moment in care ghetele trebuie achizitionate. Fata fiind fluenta la germana ca pestele (cu diferenta ca are atuul ca ar putea macar da din maini, spre diferenta de bietul organism parafiletic :)) ), a incercat o eleganta engleza cu baietii de la casa. Ei, plini de amabilitate, dar sfiosi ca muta la... in situatii dificile, sa zicem, au format rapid un consiliu de razboi pentru a alcatui frazele necesare desfasurarii in bune conditii a procesului de achizitie. Nefericirea face ca protocolul in magazin era ca la casa, la respectiva pereche de UGG-uri (le-as zice ghete, dar imi sare lumea-n cap), sa se adreseze si intrebarea: doriti sa vi le dam cu spray impermeabil? Baiatul care conducea ostilitatile de pe cealalta parte a tejghelei s-a blocat un pic in fata acestei provocari, solicitand de indata ajutorul colegului (in germana): "Auzi, coaie, cum se zice in engleza spray?". La care celalalt, probabil latura inteligenta a grupului, foarte satisfacut de avantajul net cu care il domina pe mai nefericitul sau coleg, i-a dat ajutorul, intr-o germana aproximativa pe care as putea-o traduce: "Pai spray e spray in pulamea in engleza, ca de acolo vine!". Bineinteles, traducerea dialogului, precum si micile nuante in interpretare, imi apartin, asta si pentru ca nu pot fi verificat, deci spun ce vreau eu pana la urma.
In fine, mi-am promis sa scriu povesti mai scurte, deci ma opresc aici. Aaa, in rest am mai vazut niste castele vezi poza), despre care probabil as putea naste o alta poveste, dar imi bate Craciunul la usa, asa ca o sar pe moment (povestea, nu usa).
Craciun pe care, ca si mie, va doresc sa va surprinda placut si pe voi! In orice fel.