 |
| Nu e scara mea!! |
Am ajuns in bloc in 2007 (toamna, daca intereseaza pe cineva). Instant m-a intampinat vecinul de la 2 (eu stau la 3, fara lift, dar revin mai tarziu), adicatelea de sub mine (desi nu m-ar onora imaginea) si mi-a marturisit ca el e tigan si ca si nevasta-sa e tiganca (ca doar nu lua vreo finlandeza) si ca ei asculta si manele si spera sa nu ma deranjeze. Citindu-mi tristetea si usoara senzatie de voma, a adaugat ca e un domn, are gusturi, asculta numai manele misto, adica de dragoste, de suflet. Presupun ca le eliminase din playlist pe cele cu dusmanii, ca astea mai ramaneau. Eu, in sinea mea, zambeam oarecum relaxat. Nu a inteles de unde detasarea pana a doua zi cand am adus cele 7 boxe (+1 - subwoofer) si cele 21 de kile de amplificator. Drept pentru care am cazut la pace: daca pe el nu il deranjeaza muzica mea, nici pe mine nu ma deranjeaza muzica lui. Bine, aici avea din start dezavantajul ca eu eram deasupra lui, iar subwooferul are prostul obicei sa stea cu difuzorul in jos, oricum il pui.
Am zis ca e normal sa mai ai parte de cate o surpriza in loc nou, dar surprizele au continuat. In dorinta lor universala de a se imprieteni cu NKOTB (pentru aia mai in varsta care stiti ce inseamna), peste cateva zile mi-a iesit in cale, la ceas de seara, tanti de la parter. Care fara prea multe cuvinte de introducere mi-a povestit cum s-a despartit ea de barba-su acum multi ani, dar neavand prea multe optiuni (nici minte, as adauga eu), au reusit sa pleosteasca un perete in interiorul apartamentului de 2 camere, pentru a-si delimita teritoriile. Bineinteles cu o singura usa de intrare si o singura cacastoare, imi imaginez, dar nu am fost atat de curios incat sa aduc vorba. Inovatia, insa, a venit mai apoi cand si-au construit, cu forte proprii, un balcon de toata frumusetea, pe 2 borduri puse vertical si care se inclina ca Titanicul dupa ce a facut DiCaprio spagatul pe punte. Niciodata nu mi-am putut inchipui cum sa ai curajul sa lasi pe balconul ala si borcanele cu muraturi, d-apai sa ai indrazneala sa calci ca sa le iei inapoi.
Acum, dupa cateva saptamani de acomodare (si a mea si a lor), am fost brutal introdus in miezul problemei pe tapet la momentul respectiv si anume: suspectam ca cei de la scara cealalta ne-au furat tomberonul de gunoi. Am uitat sa precizez ca sunt 2 scari in tot blocul, 20 apartamente (cam cat juma de scara din blocurile alea frumoase de pe Stefan cel Mare - nu va simtiti lezati care aveti norocul), dar se duce un razboi rece, pe alocuri chiar fierbinte, intre scara 1 si scara 2. Contrar aparentelor si unui firesc sentiment de apartenenta care ar fi trebuit sa ma cuprinda, inca suspectez (dupa 7 ani) ca aia de la scara 2 chiar nu au mai suportat toti saracii si taranii de la scara 1 si au vrut sa ne jecmaneasca de bani, doar-doar de om pleca din bloc.
In orice caz, revenind, se punea problema cum facem cu tomberonul de 2 milioane. Cand le-am zis ca as putea sa finantez operatiunea si sa mai luam unu si sa ingropam securea razboiului cu scara 2 (si sa devin neoficial "sefu' la gunoaie", presupun), jumatate de gura le zambea, dar lipsa unui motiv real de cearta cu scara 2 nu prea le dadea ghes sa accepte propunerea mea. Au acceptat pentru ca isi stiau propriul potential de scandal, banuiesc.
Urmatorul pas pe calea dezvoltarii multilaterale a fost tot o initiativa a mea, si anume am propus sa facem un efort de imaginatie si sa cumparam niste cutii postale, dat fiind ca mizeriile alea de metal de atarnau de peretele de la parter nu numai ca nu tineau reviste, dar trageau cu spor si de vopseaua de pe perete. Evident, propunerea a fost primita cu retinere, sa nu zic reticenta, chiar daca, din nou, am propus ca pot fi si "sefu' la posta" (hmm, suna dubios, ar trebui sa fim egali cu totii la o posta). Pana la urma s-a adoptat cu minoritate de voturi, adica eu am dat banii, iar tiganul de la etajul 2 (cu care gusturile muzicale deja ni se impletisera) le-a cumparat si le-a montat. Nu multa apa s-a scurs pe Dunare pana sa vad ca la mine la cutie se umblase cu indarjire, stricand incuietoarea si incercand sa o smulga din perete. Probabil gustul tiganului reprobabil in materie de tabla (desi istoria ar fi trebuit sa-l recomande) l-a mahnit pe careva. Partea buna e ca de atunci am pierdut si cheia de la cutia postala si oricum nu vin decat facturi, deci... e bine asa.
Si pentru ca femeia de la parter (tanti cu zidul chinezesc in casa) incerca sa isi dovedeasca potentialul din rasputeri, a afirmat cu tarie ca ea nu se mai suporta daca nu ii punem un bec in scara, in interior, in fata usii, care sa functioneze permanent, ca daca o violeaza cineva cand scoate cheia sa descuie usa. Aici sunt mai multe comentarii de facut:
- nu poti sa ai 60 de ani si sa arati ca un mops lovit frontal de tren si sa ai frica de asa ceva. pur si simplu mintea umana nu ar trebui sa rataceasca pana acolo. poate doar speranta, ca asa esti tu mai optimista in viata.
- nu poti sa iti doresti sa iti puna un bec care sa stea permanent aprins si pe care sa il plateasca toata scara (cand stii cu ce persoane sensibile pe latura financiara ai de a face)
- si cu siguranta nu poti sa rezolvi aceasta problema stricand cu surubelnita toate intrerupatoarele de pe scara (ma rog, pana la etajul 3 inclusiv) doar pentru a ne face egali in mizerie si suferinta. Nu ca pe scara ar mai fi potentiale victime de viol, ca nu sunt, dar ca gest, zic.
Bineinteles ca am rezolvat pe termen lung problema trecand toate luminile de pe scara pe manual (scotand un chistoc de intrerupator undeva la parter prin usa de fier de la sigurante - autentic romanesc), ocazie cu care am rezolvat toate solicitarile: se cheltuie mult mai mult cu lumina, ca ramane aprinsa toata noaptea pe toate etajele; tanti de la parter tot nu are bec in fata usii, ca acolo nu s-au invrednicit electricienii (sa nu zic electronistii) sa ii monteze; iar pana nu vine cineva la lasat de seara din afara scarii ca sa aprinda becurile, toata scara este in bezna, ca de pe etaje nu se poate aprinde nimic (in afara lanternelor de pe telefoane, aveam sa descopar).
In cei 7-8 ani de cand convietuim s-au mai intamplat diverse fapte demne de luat in seama (si in pula, as spune), din care o sa spicuiesc in continuare.
Omu cu treaba, in cazul in care nu v-ati dat deja seama, e tiganu de la 2. Ca in orice societate, as spune, cel care face treaba si fura e tiganu. Romanii se uita, dezaproba si, de multe ori, se si plang si-l iau la pula. In cazul de fata, tiganu, intr-un puseu de entuziasm, s-a apucat sa stranga aderari sa varuiasca scara. Evident, coeziunea este elementul central pe scara, a strans fix 1. A mea. Si cu a lui, 2, deja ne puteam apuca de treaba. Drept urmare a varuit. Doar etajul 2 si 3, al meu si al lui. Cat despre culori, nu ne-a inselat asteptarile: ceva albastrui pe pereti, dar in nuante (cam pana unde i-a ajuns culoarea, unde a mai dat cu apa, dupa posibilitati), iar garduletul si balustrada, inclusiv pe jos pe la incheieturi, cu un elegant maro de zici ca s-a cacat dupa o asimilare violenta de rosii, bere, porumb si ceva fin si delicat. Bineinteles, dupa cateva luni de zile, imperiul contraataca, se decid si ceilalti locatari sa varuiasca, fireste, in cu totul alte culori decat cele pe care le propusese pictorasul nostru de la etajul 2. Va imaginati singuri cum arata acum scara, si daca totusi nu va iese, mai adaugati si tigarile stinse pe perete ale unui copil tembel de la etajul 1 care nu avea voie sa fumeze in casa, dar pe scara in fata usii rupea un pachet pe seara, plus flegmele mele de dezgust asezonate la fiecare etaj, acolo unde ma apucau.
Si pentru ca tiganu tace, dar nu doarme, vine cu o alta idee: sa facem in curte un tarc in care sa ducem tomberoanele de gunoi (intre timp aveam 2, semn de bunastare). Evident ca nu asteapta prea mult voturi si adeziuni si se apuca si toarna beton, pune sarma, sudeaza bine, pune lacat si mandru de el produce si 2 chei de la lacat, pe care le lasa atarnate in scara de caloriferul de la parter, ca sa le poata folosi oricine. Intrebat fiind cu extrema mirare de mine de ce a facut toata ingeniozitatea asta si nu le-a scos pur sis implu in curte, daca asta ii era pohta, dar fara atatea lacate, ca daca vii cu 2 pungi mari de gunoi din care curg zoaie, 3 sticle la 2 litri de Jack si 3 cutii de pizza din ultima luna, e dificil sa mai descui si lacate. Imi raspunde senin ca daca nu pune lacat vin cei de la blocul de vis-avis si arunca la noi si creste costul cu gunoiul. Minte chibzuita. Ce nu a luat el in calcul a fost ca cei de la blocul de vis-a-vis (de frustrare ca le-a citit intentiile, probabil) ne-au dat in judecata ca le mirosea in case de la gunoiul nostru care se apropiase amenintator de curtea si geamurile lor, drept pentru care croitorasul nostru a trebuit sa demonteze, sa sparga si sa desfaca (nu cu acelasi sarg, am observat eu) tot ce cladise in ultimele 2 saptamani de munca.
Bineinteles, in tot acest timp lupta de guerilla cu scara 2 se duce in continuare, gesturile fiind din ce in ce mai marsave: in afara de faptul (evident si previzibil, de altfel) ca jumatate din scara noastra nu mai plateste intretinerea deloc (rezultand taieri de gaze, apa calda si alte lucruri care chiar nu ma afecteaza pe mine), s-au dat si in judecata. In crucis. sunt foarte curios daca se judeca separat sau impreuna cazul, ca sa scape de toti nebunii odata sau pe rand. In tot acest timp, pentru ca lenea mea celebra m-a impiedicat sa citesc si sa transmit pe mail apometrele (chestiile alea de langa tevile de apa, care in cazul meu aproape nu se modifica) administratorului, am fost aspru pedepsit si mi-au estimat consumurile de apa de prin toata casa, drept pentru care, la o verificare rapida la 5 ani de la poveste, s-a dovedit ca am platit apa pe urmatorii minim 4o de ani. Deci as putea sa apar pe site la ApaNova la sponsori jos acolo, ma gandesc.
Una dintre primele idei care mi-au venit la mutarea in bloc la etajul 3, dat fiind ca mai toata viata mea am stat la parter, a fost sa fac schimb cu tiganul de la 2 (inca nu stiam ce talente nebanuite are) de apartamente, urmand ca pe acelasi fir logic sa ma duc spre parter, pentru a evita efortul celor 3 etaje zilnice. Ulterior, cand m-a invitat tiganu la el, ca doar eram vecini de incredere acum, mi-am dat seama ca as fi gresit enorm daca deschideam gura sa propun asa ceva. Drept urmare, am cautat solutii alternative. Am descoperit pe un site de pizza online ca aveau in oferta apa plata la sticle de 2 litri. Nefericitul curier care a tras batul scurt in seara aia a trebuit sa aduca o pizza marguerita (mi-au zis ca nu pot sa comand doar apa) si 3 baxuri de apa, dupa care, fapt interesant, au scos apa la 2 litri din oferta. Imi si imaginez cum le-a bagat ala pula pe gat la sediu si le-a facut pizza guler dupa ce s-a intors. O alta solutie a fost sa incerc sa evaluez costurile instalarii unui lift extern, dar data fiind lipsa de participanti (parterul si etajul 1 nu prea ma sustineau in proiect, ma gandesc), am abandonat ideea destul de rapid.
Daca dorim cu tot dinadinsul, putem introduce in poveste si pe doamna de la etajul 3, pe palier cu mine, care abandoneaza in general cam tot ce ii prisoseste in casa pe hol, in fata usii. De regula este vorba de pungi mari cu gunoi, care sunt totusi duse intr-un fel, dupa un orar numai de ea stabilit. Ultima oara a degajat un televizor care a stat pe hol in fata usii vreo 2 luni, ceea ce m-a facut sa imi pun problema sa ii trag un cablu, sa ne strangem la o bere si o samanta. Alta data i-am dus eu pungile de gunoi, dar drept multumire nu si-a rupt de la gura un bec sa puna pe scara unde se ard aproape zilnic, ceea ce ma face liderul competitiei pe etaj cu 20 de becuri puse pana acum.
In afara de povestile de pe scara, pot sa mai marturisesc ca la mine in apartament e foarte cald. Si vara si iarna, dar mai ales vara, cum va asteptati. Drept pentru care am vrut sa mai adaug la caii putere si sa mai pun un aer conditionat, in afara de cel cu care era deja echipat din fabricatie cand l-am cumparat. Si cum venira baietii aia simpatici cu salopete si maini lucrate (YMCA daca va spune ceva), dand o gaura in tot peretele de la sufragerie de intrau vrabiile, au decis ei sa instaleze unitatea exterioara undeva pe balcon, indreptata cumva spre scara 2. Nu mica le-a si mi-a fost mirarea cand de la parterul de la scara 2 a venit tot un suflet o baba (ceea ce dovedeste ca 3 etaje nu sunt un impediment cand vine vorba de confortul de o viata sau cat mai avea ea din viata) sa ne spuna sa nu punem unitatea acolo, ca se creeaza un aer cald care ii intra ei in balcon. Deci diferenta era de 3 etaje, iar distanta intre balcoane de vreo 4-5 metri. M-am uitat atent la ea, am evaluat rapid situatia, i-am zambit si l-am pus in cu totul alta parte, prevenind un spectacol grav. Cred ca a si destabilizat-o un pic asta, ca venise cu elan, a plecat cam dezamagita ca n-a iesit cu scandal.
Astea ar fi cam ce mi-a venit acum in minte din ultimii (si primii mei) 7-8 ani aici. Sigur mai sunt si altele, sigur mai se intampla si altele, so I'll keep you posted!
PS. pentru cineva anume careia sper sa ii smulga un zambet!