23 mai 2013

Am cravata mea, sunt pionier!

De fiecare data cand apare un moment de dialog inter-natii, fie el meci de fotbal, alegeri parlamentare (in care, evident, sunt implicate minoritati) sau diverse conflicte locale intre niste tarani distrusi din diverse sate (cazul cu fetita aia cu bentita tricolora) sau chiar niste mizerii bagate de jurnalisti pentru a-si mai vinde scarbele de ziare, lumea sare cu gura si dezbate problema patriotismului si nationalismului. Firesc, foarte multi neterminati vertebral se aprind si fac spume la gura, convinsi ca dreptatea e de partea lor, ca ei sunt romani si patrioti.
In primul rand sa intelegem din start definitia lor, dupa carte:

NAȚIONALÍSM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale.
PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste și devotament fată de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei.


Deci, chiar si in DEX, ideea de nationalism pare usor negativa, exagerata. Spre diferența de partea cu patriotismul, care se vrea a fi un sentiment bun, se folosesc cuvinte ca patrie, popor, istorie.
In principiu mi se par amandoua niste prostii, cel putin in modul in care sunt ele puse in practica in mizeria asta in care ne scaldam noi. Ce înțelegem prin națiune, patrie, popor?

Poporul roman, adica toti cei care ne-am nascut aici? Sau toti cei care ne-am nascut din parinti romani? Sau toti cei care ne-am nascut din cel putin un parinte roman? Sau cei care am crescut aici? Sau cei care avem drept de vot? Deja notiunea mi-e neclara.
Patrie, adica pământul asta pana la granita? Ce te faci cu milioanele de romani care traiesc in afara granitelor? Aia nu mai au patrie? Sau au, dar nu e a lor, ca a lor e aici? Si daca nu e a lor, nu tot le da de mancare, n-ar trebui sa fie "patrioti" pentru patria aia? Din nou confuz.

Nu cumva popor si/sau patrie ar trebui sa fie mai strâns legate de oamenii si locurile de care CHIAR ne leaga ceva si nu doar niste linii trasate pe o harta sau niste oameni cu care nu am nimic in comun decat metoda de exprimare (a se citi limba)?

De ce ar trebui sa fiu eu patriot cu privire la o natie de care, in afara de prietenii de bautura, nu ma leaga mai nimic? De ce ar trebui sa ma bucur ca avem peisaje frumoase, cand nu am muncit ca sa le avem, ba chiar ne încăpățânam din toate puterile sa le distrugem? De ce sa-mi placa mânăstirea Voronet, cand poate sa-mi placa la fel de bine Sacre-Coeur sau Stephan's Dome (sau cum s-or scrie, dar ati inteles ideea)? Doar pentru ca e a "noastra"? Doar pentru ca s-au batut acu 1000 de ani niste drojdieri pentru simplul fapt ca atat ii ducea capul pe baietii aia pe vremurile alea?
De ce cand m-am dus la Cluj am dormit acasa la niste prieteni unguri (nici macar prietenii mei, ci ai unor prieteni de-ai mei), ne-am facut pilaf, ne-am urcat pe statuia cu calu lu super-eroul ala național si ne-am pisat pe băncile vopsite tricolor de un alt nebun? Si a fost bine..
De ce intr-o seara la mizeria de televiziune gsptv este invitat Vadim Tudor sa comenteze meciul cu Ungaria, cand eu nici macar nu mai stiam sigur daca (de fapt speram din tot sufletul) a dat-o-n fapt si se cearta cu viermii pe proprietate?

Eu inteleg notiunea de patrie/patriotism/natie/nationalism ca o relatie directa cu oamenii cu care interactionez. Fata de aia as vrea sa fiu patriot si chiar nationalist. De ce sa tin cu sau sa ajut un tigan roman si nu un fost coleg de serviciu neamt? Sau ungur for that matter..
De ce daca jucam fotbal in curtea scolii intre blocuri, trebuie sa tin cu blocul meu? Iar apoi cand jucam intre cartiere trebuie sa tin cu cartierul meu? Iar apoi daca joaca Steaua cu Dinamo trebuie sa tin cu Steaua? Iar apoi daca joaca Romania cu Ungaria trebuie sa tin cu Romania? Si in tot acest timp sa-i pup pe gura pe cei cu care pana ieri ma scuipasem (vezi cei din blocul de visavis, cei din cartierul vecin, suporterii lu Dinamo etc.). Consider ca singura solutie in treaba asta ar fi un meci de fotbal cu o alta planeta. Ne-ar uni pe toti oamenii de pe Pamant ca o imensa galerie. Numai sa nu avanseze astia cu descoperirile tehnologice prea tare, ca daca gasim o alta galaxie, o luam de la capat iar.

Ideea de naționalism mi se pare deplasata chiar si la natii cu o oarecare justificare in materie, d-apai la romani, care, spre diferență de discursurile din manualele patetice de istorie, am fost o natie foarte chill pe partea asta, numai cine nu voia nu ne umplea de sange. Si nu ca n-am fi avut potential, ca plasati strategic eram, destul de multi ne strânseserăm (asta inainte sa plecam la nemti si la spanioli la praduit bancomate), dar nu ne venea noua comod sa ne încrâncenăm cu diversi altii, probabil pe considerente de lene. Pana si sarmanii de unguri au avut o oarecare perioada de glorie, inainte sa sfarseasca intr-o mizerie mai mare decat a noastra in prezent. Bine, la ei suspectez ca motivul adevarat, spre diferenta de lenea noastra, e o reala frustrare vis-a-vis de trecut, drept pentru care stau si plâng in pumni si isi striga nefericirea si nedreptatea in loc sa pună mana pe treaba.

"Limba noastra-i o comoara." Nu, nu e o comoara, e una dintre cele mai incomode limbi pe care le-am intalnit (finlandezii si ungurii - ciocu mic, un pas in spate!). E un amestec intre latina si slava, cu influente germanice (mai ales pe partea tehnica - bomfaier, picamar, subler, rucsac habar n-am) si cu o gramatica atat de complicata, ca niciuna din natiile pomenite nu rezoneaza cu limba romana. Am intrebat candva o elvetianca despre cele 4-5 limbi pe care le au ca si limbi oficiale si daca nu cumva lipsa uneia singure ca limba principala nu sterge din identitatea tarii. Fireste, a ras de mine si a zis ca poate vb 4 limbi straine din nastere si ca ce e mai bine? Sa te intelegi cam pe oriunde in Europa asta sau sa te mandresti cu "limba noastra-i o comoara"?

Am mai vazut pe FB (unica mea sursa de informare despre ce ma inconjoara, in afara de gsp.ro) diverse grupuri de patrioti/nationalisti, care se mandresc cu diversi romani care au facut diverse chestii, gen au inventat avioane, medicamente, becuri si ce i-a mai taiat pe ei capul. Prietene, asta a fost acum 1000 de ani. Ai la fel de multe in comun cu Aurel Vlaicu cam cat ai si cu Churchill. Nu e ca si cand s-ar fi mostenit sau tranferat ceva din inteligenta sau inventivitatea acelor oameni catre tine, lenesul de azi, inconjurat de problemele tale zilnice: ce bei, ce futi, ce mananci, pe cine mai arzi. Recent, romanii au inventat tot soiul de diverse chestii, chiar in parnaie fiind, impresionand foruri internationale si primind diverse premii. Evident ca respectivele premii sunt cam cea mai inalta treapta in domeniu pe care Romania, ca tara, le va fi atins vreodată. Mai explicit, evident ca acele invenții nu vor fi folosite never ever in Romania pentru a îmbunătăți cu ceva calitatea vieții de aici. In cel mai fericit caz, in care nu sunt doar niste idei teoretice drăguțe, vor fi patentate si folosite de alte natii mai destepte si mai interesate de progres. Progresul lor, nu al nostru. Cat despre progresul nostru, se masoara in kilogramele de lanturi de aur pe metru patrat de gradina din fata vilei construite cu un prost gust vizibil si de catre noi insine (dar, na, asta e trendul, nu? si vecinul si-a pus termopane de plastic alb si o piscina in curte, vopsita cu un albastru de bidinea, ca doar nu de Voronet, tre sa fie cool..) in care gratarul troneaza impetuos si este evaluat, progresul, prin kilogramele de pizda acumulata de-a lungul unei vieti de om, comparativ cu vecinii de la diferite nivele. Si daca se poate kilogramele adunate de la mai multe pizde, nu de la una singura.
Cam atat despre patriotul din mine.. Probabil nu voi avea nicio sansa sa candidez in politica in urma acestui material. Evident, ar mai fi multe de spus, dar poate totusi candva as dori sa ajung macar presedinte al sectiei de fotbal la mine in bloc, so.. ma abtin. :)

PS. Mi-a fost extrem de greu sa aleg o poza reprezentativa pentru acest articol. Evident, nu pentru ca crapase Google si imi lipseau optiunile.