Stiu cat de dor va e voua de povestirile mele. Cam la fel de dor cum imi e mie de intamplarile pe baza carora scriu povestirile de care va e voua dor.
Si ca sa intram un pic in anticamera marilor evenimente ce ma/ne asteapta vara asta, sa va povestesc ultima isprava de arme petrecuta, din nefericire, in orasul natal si prezent, adica aici-sa, fix la mine in apartament.
Intr-o frumoasa seara de miercuri aseara, fara sa detinem o explicatie cursiva si bine documentata asupra motivului sau ocaziei, m-am strans impreuna cu doi prieteni sa citim ceva. Pot sa va marturisesc ca am citit ceva in jurul a 1.5 litri pe la 50% asa, light, daca la randu-va stiti sa cititi printre randuri. Sau poate n-ar trebui sa dau din casa.
Cert este ca discutia a prins aripi. Dupa un start un pic mai neinteresant pentru mine, eu fiind mai mult concentrat pe partea literara a cenaclului, pe vreme ce paharele se duceau la baie sa se pise, iar noi ne goleam si ne reumpleam (aaah, what?!?), firul epic s-a indreptat catre subiecte mai plauzibile, credibile si totodata previzibile: viata, nefericire, business, inutilitatea fiintei (fiintelor noastre, mai exact), personal, profesional etc. Bineinteles ca fiecare avea un lung sir de nemultumiri si reclamatii cu privire la propria persoana, iar ale celorlalti erau scoase la tabla si facute de ras in vazul clasei. Adica neglijate, ridiculizate. Inca o data am realizat ca problemele sunt cu atat mai mari si mai importante cu cat sunt mai ale mele. Dupa ce s-au stins si ultimele ecouri ale zgomotelor de ras despre problemele din viata fiecaruia, in mod firesc, s-a trecut la niste necesitati mai evidente si mai aproape de sufletul, burta, coaiele noastre, din acea seara. Respectiv s-a votat cu o majoritate covarsitoare de 2-1 (m-am opus cat am putut, dar nu s-a facut calculul pe baza de kilograme sau fire de par, desi cred ca si acolo eram minoritar) sa comandam pizza. Fireste, la 2 jumate noaptea, dupa ce aprofundasem deja o buna parte din cantitatea de lectura enuntata mai sus, cel mai la indemana a fost Internetul de pe telefonul mobil, pentru a ne scoate (literalmente) din foame. Si nu mica mi-a fost mirarea cand, dupa o clipa (altii ar spune o vesnicie) a aparut la usa un tanar promitator (si foarte curios, probabil, sa vada care-s nebunii care-l deranjeaza cu drumurile la ora aia), in a carui prelungire au aparut 3 cartoane imense, cam cat dalele de gresie de la Casa Poporului (habar n-am cum sunt alea, dar n-am gasit alta rima), complet albe si caligrafiate cu pixul: capriciosa, <NULL>, <NULL>. Adica pe ultimele 2 nu scria nimic, probabil cerusem prosciutto crudo si nu s-au riscat la spelling. Nici pana la momentul scrierii acestui articol nu stiu de unde am luat pizza aia, da-le-ar Dumnezeu sanatate, ca am bagat si azi si sigur mai mananc si maine din ele, permitandu-mi luxul de a ignora cotoarele.
In fine, sa trecem si la subiectul povestii. Dat fiind ca ne-am simtit asigurati din anumite puncte de vedere, mancare, bautura, chiar si 3 pachete de tigari (care amenintau sa se termine), viata o asezasem deja, de parca toate nerealizarile si nefericirile din viata noastra s-au vindecat prin simpla discutie si deradere la care au fost supuse in aceasta seara, am trecut la urmatoarea necesitate pe lista (unii ar zice ca le-am luat in ordine inversa): pizdele. Caci, nu-i asa, ce-i trece barbatului prin cap primul lucru daca are mancare si bautura? Sa futa. Sau sa-si bata nevasta, scenariu mai dificil in cazul de fata.
Fireste, si aici Internetul mobil si-a spus raspicat cuvantul, drept pentru care telefoanele au inceput sa sune. Telefoanele lor. Ale cui? Habar n-am, eu eram dat la telefon doar pentru a oferi indicatii de traseu. Poate si pentru ca eram singurul inca capabil sa pronunt codul de la interfon. Si pentru ca era la mine acasa treaba, probabil. Dupa cale de mai bine de 4-5 telefoane, la ale caror celelalte capete erau niste domnisoare nu la fel de temerare ca baiatul cu pizza (deh, era si mai tarziu...), s-au gasit 2 cutezatoare care s-au aratat interesate in a ne indulci amarul (la falca) contra unei sume modice de.. sa zicem, ca sa nu dau cifre exacte, 500 RON. Bineinteles, am fost delegat sa le preiau din fata blocului, intrucat talentul lor nu consta in gasirea scarii si formarea a 5 cifre la interfon. Dar despre talentul lor o sa va povestesc imediat.
Profitand de desantul meu in afara blocului spre a salva cele doua suflete neprihanite si triste, am fost si la benzinarie sa iau tigari, iar ele, ca niste fiinte delicate si sensibile, au empatizat cu mine, mi-au urat drum bun si au urcat sus, unde le asteptau ceilalti doi gata de cearta. Nu mica mi-a fost mirarea cand, reintors plin de succes din campanie, cu tigari, le-am vazut pe cele 2 tinere stinghere, cu cate un prigat in mana si un tatuaj pe restul corpului, plus piercing in majoritatea locurilor vizibile, stand pe 2 scaune si ferindu-se din rasputeri de interactiunea de orice natura cu cei doi vajnici flacai. Evident, nu dau nume pentru ca nu se face, dar sa le zicem Alina si Andreea din Rahova. Aia mai tiganoasa, dar cat de cat reusita era Alina. Ailalta, roscata si cu o privire care batea un pic stramb, de parca se uita dupa portofel prin casa, era Andreea. 19 si 20 ani. Si ele si noi, doar ca ele separat, noi fiecare adunat. Intre timp, una dintre ele a dat chiar si drumul la cronometru. Si la muzica. Daca ultima voma de la Alex Velea poate fi incadrata astfel. Am convins-o ca nu asta e rolul ei in acea seara si, in general in societate si am pus Leonard Cohen. After all, trebuia sa intram putin intr-un cadru romantic. Aveam o ora la dispozitie pentru a ne exprima cele mai ascunse trairi si sentimente sincere la adresa lor. Drept urmare, bajetii s-a exprimat cu seriozitate si angajament. Si cu multe alte componente din dotare. In tot acest timp, eu, in bucatarie, ca o gazda atenta, mi-am delectat simturile cu cateva pagini de 50% si arii deosebite din opere celebre, visand la rasaritul din vama, ca de la asta am pornit. In imbulzeala care s-a creat dupa fericitul eveniment, fetele au profitat si s-au imbracat mai repede decat le luase procesul invers, dand dovada de o graba suspecta, de-mi venea sa le controlez la usa la plecare. Dezamagire mare in randul masculilor de noi, care credeam ca ne vor propune relatii de lunga durata, bazate pe sinceritate si sentimente.
Si pentru ca sa raspund la marea intrebare care va staruie in minte, nu, nu m-am implicat pentru ca, breaking news, de putin timp sunt cu cineva, pe care o salut pe aceasta cale. Si oricum expirase si ora. :)
Ps. Ce legatura are titlul?
Eu de unde sa stiu?!?