Daemons

De Boboteaza i se spune ca noaptea se mai intampla uneori sa isi viseze ursitul/a. Sau demonul, in cazul sau. Dupa luni de zile in care nu i-a mai bantuit visele, apare. Pe dimineata, zambitoare, in parc. El uita de tot si toate si se duce spre ea. Primeste un zambet si o mangaiere pe frunte, pe care o simte parca si a doua zi, treaz. Un zambet amar il incearca in vis. Stie ca e doar un vis. Se trezeste fara ceas, isi aduce aminte visul si zambeste nostalgic si usor distrat. Nu trist. Ce bine, trebuie sa plece la munca, viata reala il asteapta inapoi.

Doua saptamani mai tarziu, timp in care nu mai exista contact intre ei pe calea viselor, singura disponibila, ii bate din nou la usa patului. De data asta si mai zambitoare, un zambet cald, apropiat, ca pe vremuri. E atat de frumoasa! Ca de obicei, visele cu ea sunt scurte. Se deruleaza pe repede inainte. Cateva clipe de fericire in doi, apoi ea ramane insarcinata. Se insoara la un preot care scapa verighetele pe jos inainte sa li le puna. Pe malul unei ape, seara, o doare sarcina. Se catara pe un fel de constructie, el o implora sa se dea jos. Ar face orice sa ia durerea asupra lui. In zare, peste apa, erupe un vulcan. Ea ii sta in brate, il priveste cu acelasi zambet cald si ii spune ca e fericita. El ii raspunde ca si el e fericit si ca ar vrea sa moara pentru ea. Si ii mai spune ceva in vis: ca singurul lucru care il intristeaza totusi putin e ca e doar un vis. In momentul ala, de la eruptia vulcanului, se prabuseste o placa de granit peste amandoi si visul se termina. Ce vrei, asa e in vis.
El nu mai doarme pana dimineata. Dupa multa vreme, plange din nou dupa ea.