17 mai 2012

Cum mi-am petrecut intaiu' de mai - partea 2

Si inainte sa ma corecteze cineva, stiu, se zice partea a 2a, dar pentru congruenta si unitate, am zis partea 2.
Deci cu Muenchen ziceti ca ramasesem. Ok..
Si de aici spicuiesc, de fapt cele mai interesante momente (nu neaparat in sens placut) s-au petrecut, dupa cum era de asteptat, noaptea. Cand, mare atentie, mare concentrare, am iesit sa rupem cluburile. Era doar duminica seara, luni era 1 mai, deci chiar si nemtii care nu aveau de calcat rufe, terminat puzzle-uri sau tuns iarba la lumina becului au iesit din case. Majoritatea la kebabul din colt..
Dar sa va prezint mai intai personajele (si aici nu ma refer la mine): Dana din Viena si Mihai din Muenchen. Da, e atat de simplu, sau mai exact e tot ce trebuie sa stiti. Vorba filmului: this information is on a need-to-know basis and YOU don't need to know. E oricum simplu de retinut, danA - vienA, Mihai - Muenchen, got it?
So, am inceput seara la Mihai acasa in prezenta a inca 2 romani si a mai multor sticle de bere si rom. Plus elegantele peturi de pepsi si ce ne-a mai dat Domnul (Mihai in cazul de fata) de baut.
De aici, la solicitarea expresa a celorlalti 2 romani (de-ai locului, dupa acte), am incercat timid un bar numit Cohibar (o pretentie de bar latino, de dansatori salsa: http://www.qype.co.uk/place/89721-Cohibar-City-Muenchen). Daca de lipsa dansatorilor nu puteam sa ne plangem, restul erau toate motive de tristete. Si ca sa va faceti vag o idee, era la fel de mic ca Bar Fly-ul vechi, la fel de inghesuit ca El Comandante junior in serile lui bune (nu anul asta) si la fel de aerisit ca Backstage pe vremuri (cine a prins). Deci in afara unor sume modeste la alcool, gen 10 EUR o vodca cu suc, ceea ce il facea pe Fratelli sa se aseze jos in banca cu nota 2, in rest, aerul conditionat era, evident, conditionat de pornirea unor ventilatoare scarboase, lipite cu scoci (vers locala de la celebrul scotch sau tesa in germana - nu e whiskey!) de traversele barului, de altfel atat de aproape incat pe mine ma priveau direct in ochi, asta cand nu-si indreptau privirea cautatoare spre o evadare din locul ala sinistru. Ca si noi de altfel. Inainte de a parasi totusi localul, o sa mai dau o gluma sinistra: era acolo si un domn respectabil, mai in etate, venit cu aleasa inimii sale, o femeie tot mai la juma de secol asa, intr-o frumoasa rochita de gradinareasa si... fara maini. Adica nu avea maini. Evident ca in starea de lehamite pe care mi-o producea locul, mi-au trecut diverse glume prin cap, gen: cat e ceasul, te fac o salsa, tine-mi si mie vodca, dar m-am abtinut. Si am plecat. Unde? Evident, la o petrecere Ueber30 (adica pentru niste cetateni trecuti de varsta de 30 ani, dupa cum v-ati imaginat.) Ce nu v-ati imaginat e ca oamenii aia nu stiau de gluma si au tot insistat cu peste 30, asta si pentru ca nu le-a spus nimeni unde sa se opreasca. Drept pentru care majoritatea erau la vreo 50-60, franti de beti si intr-o vesnica goana dupa mai tinerele nemtoaice la 40 ani si de doua ori pe atatea kile. Aici ne-am intalnit cu o prietena de-a lui Mihai, romanca, precum si cu prietena ei nemtoaica, care radea continuu, de zici ca i-a lipit cineva zambetul cu scoci-ul de la ventilatoarele de mai sus. Dar ce frapa la acest loc inca de la intrare era, evident, coada in afara pe un covor ca in filmele disco americane din anii 80, precum si intrarea - 10 EUR, in care era inclus un Mojito. Asta pentru ca presupuneau ei ca noi toti visam la un racoritor cocktail de vara cu menta si vodca (sau ce se pune in mod normal in el). Sau, poate, pentru ca a fost cel mai usor de imitat gustul de Mojito din niste ciorapi storsi cu inversunare in niste pahare de plastic mici si adesea refolosite. Oricare ar fi raspunsul, nu am avut curajul sa il aflam.
Cert e ca dupa ce ne-am luat inima in dinti si-am intrat, am pasit intr-o anticamera mare. Foarte mare. Exagerat de mare. Asa de mare, ca baietilor intreprinzatori le-a dat prin cap sa faca si shaormerie, si pizzerie, si bar si loc de sedere pe niste elegante canapele de plastic crapat si jegos, pe care nu ne-am asezat din motive lesne de inteles. Mai rau decat locul propriu-zis nu era decat aerul, adica mirosul de pizza proaspat facuta (sau vomata) cu shaorma si cu ce mai dadeau si baietii aia pe la colturi ca ii suspectez de asa ceva.
Abia din anticamera asta timida am facut pasul spre opulenta care ne astepta in hala propriu-zisa, unde, din cate am inteles, ziua chiar se depozitau diverse baloturi (aparent, caini morti, pesti vechi, piei de animale proaspat jupuite ceva), unde alergau, dupa cum ziceam, tinerii spre 60 ani, cu beri mici in mana, intr-o miscare atat de aleatoare, incat din intamplare si tot mai copulau cate ceva pe acolo. Needless to say ca am stat 15 min cu totul. Mi-a luat mai mult sa descriu decat am stat acolo.
Pleacand de acolo, Mihai a zis sa salveze onoarea sa si a orasului si am mers intr-o discoteca de stil, rafinament si eleganta, pe numele sau "8 seasons", care chiar are o poveste interesanta, mult mai interesanta ca noaptea noastra. Faptul ca are un site al sau va poate da niste indicii asupra calitatii: http://www.8-seasons.com/. Aici, desi se deosebea clar de restul locatiilor din seara respectiva, nesansa a facut ca Mihai sa se napusteasca asupra bodyguarzilor la intrare (poate si disperarea si tristetea din seara aia l-au indemnat), fapt care i-a determinat pe respectivii sa-i infiga o mana in piept si sa i-o bage p-aia clasica cu: Domnu, domnu, aveti rezervare la noi? Cativa dintre voi stiu urmarea, ca si baietii de la Vacanta Mare. Dar cum niciun roman nu e suficient de neamt, nici chiar dupa 20 ani la ei, Mihai nu s-a lasat si a sunat cu nonsalanta, folosindu-si smartphone-ul si browserul din dotare, la proprietarul barului, la ora 4, spunandu-i ca daca nu este vreo petrecere privata, el isi solicita dreptul de a intra in disco. Nu, nu i l-au cerut pe bodyguard la telefon, ca sa-i comunice sa ne ia la picioare pentru indrazneala de a-l suna la 4 dimineata pentru asa ceva, ci chiar ne-au lasat sa intram. Din pacate, n-am mai prins decat vreo 15 min ca era dimineata, iar la nemti 5 CHIAR E dimineata, drept pentru care ne-am potolit rapid. Dar era dragut inauntru. Cam ca o seara mai nereusita in Fratelli.
Pe scurt, seara aia s-a rezumat in: 100 EUR dati pe trenuri, metrou, taxi si intrari in diverse localuri si 2 beri mici, o experienta de night-life in Muenchen si povestea asta. Voi ati iesit un pic mai bine. Adica fara suta aia de euro.