Am fost sambata la botez. Am fost de toti banii. Adica de vreo 10 milioane, that is. La 2 botezuri. Trecand peste frustrarea ca nu am reusit sa beau de toti banii ca sa inteleg ceva din actiuni, mai ales ca era prima zi de dupa cura (unii stiti despre ce vb.), cea mai interesanta parte a celor 2 botezuri a fost, evident, timpul petrecut la biserica.Ca unul care venise aproape neinvitat in casa lu Barbosu (de preot), am avut rabdarea, chiar si indrazneala, daca nu chiar obraznicia sa studiez mai indeaproape lacasul cu pricina. In afara vitraliilor inalte cu diverse desene cu semnificatii mai mult sau mai putin indoielnice (pentru mine), stralucea din cand in cand, nemascata, cate o minune a tehnicii, gen aer conditionat LG sau calorifer de aluminiu, semn ca pana si in casa lu Barbosu, caldura si racoarea sunt destul de apreciate, chiar daca sursa nu este chiar divina.
Anyway, unele dintre cele mai importante personaje au fost, fara doar si poate, cei din corul bisericii. Corul bisericii fiind niste unii ascunsi undeva sus la balcon, ca un fel de surround sound (chiar 5.1 as adauga, ca erau 6, din care unu clar era subwofer) bine camuflat (chiar ziceai ca un cor de ingeri ne susurau pe la ureche, in stransa conlucrare cu preotii). O data identificati insa, isi tradau relativ rapid obarsia pamanteasca prin vestmintele de sorginte pamanteasca, namely blugi de la en-gros Europa, pullover (de la englezescul trage-l peste) crosetat de maica-sa lor si vag ros pe la coate, precum si celebrii basketi Adidos, Mike sau Plima. Aici am fost usor rautacios si am speculat, nu le-am vazut basketii pentru simplul fapt ca nu am avut acces la balconul cu pricina. In orice caz, era unu acolo, la al 2lea botez (care cor de altfel a castigat competitia de karaoke cu primul), cred ca era lider de cor, sau cum s-o numi la ei seful acolo, un fel de tarabostes al trubadurilor. Mai vere (ca la olteni), canta baietasul asta pe o voce de zici ca-l strangeau toti ceilalti cu putere si cu ambele maini de coaie. Adevaru-i ca de jos de unde ma aflam nu bateam mai jos de pieptul lor, iar din cand in cand mai dispareau asa ca tot ce se poate. Cred ca daca erau pe vreun nor ceva, undeva oarecum mai aproape de Barbosu, ii spargeau geamurile. Sau vitraliile, sau termopanele, ce-or avea acolo sus.
Singura chestie pe care am remarcat-o la procesul in sine, in afara de scaldarea lu' ala mic intr-un cazan de dimensiuni considerabile, ce chiar imi aducea aminte cu usoara nostalgie de povestile lui Jules Verne despre bastinasi si cum faceau ei focul pentru a-i incalzi pe diversii vizitatori mai civilizati (chiar am fost tentat sa dau o mana de ajutor si sa aduc un brat de lemne), au fost anumite pasaje din cartile celea mari, cu coperti aurite, in incercarea de a da senzatia ca ce-i acolo e treaba serioasa, adica nu e de gluma, viata ulterioara a lu' ala micu', precum si posibil a tuturor celor prezenti depinzand in mare masura de raspunsurile la niste intrebari cheie (cu raspuns cel putin sugerat, daca nu chiar insistent repetat de preot).
Si ca sa exemplific, in afara de faptul ca a repetat de cel putin 3 ori (in cazul meu 6 pentru cele 2 botezuri) intrebarea "Va lepadati de Satana?", de parca vroia sa-i prinda pe cei 2 nasi cu minciuna (desi raspunsul le fusese sugerat anterior tot de preot), a continuat desfasurarea de forte cu intrebarea: "V-ati lepadat de Satana?", evident, tot in 3 exemplare. Sincer, daca as fi fost nas, cred ca (cel putin la a 6a intrebare de genul asta) m-as fi intors la preot si i-as fi zis: "Prietene, ai senzatia ca dupa ce m-ai invatat ce sa zic si am si zis-o de 2 ori, as avea taria, rabdarea si stupizenia sa ma sucesc a treia oara? Sper ca nu intrebi pana cand ti-o raspunde asta micu', ca pierdem restaurantul..." Dar am observat ca la ei cam totul se invarte in jurul cifrei 3. O avea ceva cu Fantoma aia sfanta (Holy Ghost). Eu totusi inclin sa cred ca au mers pe ideea ca daca prima data repeti automat, a doua oara esti atent la intrebare si te prinzi, a treia oara oricum o dai in fapt si raspunzi ce-ti trece prin cap si ei aici vor sa ajunga. :)
O alta chestie pe care nu am inteles-o pe deplin ar fi foaia ceea de hartie cu titlul pompos: Certificat de Botez. Oare are vreo utilitate ulterioara in lumea asta de pagani? Se trece in CV? Se intra la facultate pe baza lui? Sau o fi vreun fel secret de intrajutorare al preotilor: cand te duci sa te insori, daca nu ai certificatul de botez, te trimite inapoi sa faci si botezul, ca un fel de prerequisite. As fi curios, intr-o astfel de situatie, cum ar rezolva problema cu scaldatul in caldare. Cred ca ar trebui facut botezul direct la piscina.
In mare parte cam astea au fost experientele de relatat din cadrul acestui ritual spiritual, o singura intrebare as mai avea: Satana se scrie tot cu litera mare pe principiul ca frica ne face sa-l respectam si pe el/ea? Chiar asa, de ce Satana e de gen feminin in limba romana? In orice caz, aici cine a zis-o a nimerit-o, trebuia sa fie ceva de gen feminin, la cum se intampla lucrurile in lume.
Peace, peace, peace!
PS. De 1 Mai ma duc la mare, ocazie ca dupa revenire (din toate punctele de vedere) sa va mai relatez despre ce a fost acolo, sau despre ce-mi mai aduc aminte de acolo. Totodata o sa constat cu uimire ca blogul asta pe care oricum n-am mais cris in ultima vreme face un an, daca tin bine minte ca primul articol a fost despre 1 Mai de anul trecut. Sa beau la aniversare!!! :))