Mi-a mai dat mie prin cap acum sa vorbim despre noroc... noroc, bulan, nesimtire, bagat mana-n cacat, genul ala...Si intrebarea initiala care se pune este: credeti in noroc, sau doar in coincidente? Si chiar mi-as dori sa nu va dati in citate si filozofii ale altora.. Doar ce credeti, sau ce stiti, toate prin prisma experientelor personale. Faceti abstractie de cartile alea multe pe care le-ati citit si care v-au bagat diverse chestii in cap.
Si ca intotdeauna, sa-ncep prin a emite propria parere, cu rugamintea de a nu va lasa influentati de ea in nicio directie.
Parerea mea e ca nu exista noroc, sau daca exista, este doar o chestie punctuala, de moment. Parerea mea e ca in viata oamenilor, "cantitatea" de noroc e relativ egala, dar se manifesta pe diferite planuri. Un om care are mereu noroc la bani, la zaruri, in general la lucruri in viata, dar apoi se accidenteaza si-si rateaza o cariera in sport, unde, culmea, era si extrem de talentat, este norocos sau nu? Un om care este extrem de norocos la bani, la jocuri, castiga mereu tot ceea ce are legatura cu conceptul clasic de noroc, dar se accidenteaza la coloana vertebrala incat toata viata nu are voie sa faca sport in diferite variante si trebuie sa faca tratament este norocos sau nu? Un om care ajunge la o varsta relativ frageda sa lucreze undeva foarte bine, interesant, la un nivel cel putin decent, sa vada toata lumea, sa experimenteze, dar dupa cativa ani sa ajunga cam de unde a plecat, cel putin ca nivel material, e norocos sau nu? Hmm, ce exemple sa mai dau? De fapt intrebarea care se pune este daca stiti pe cineva care este si a fost norocos in toate imprejurarile, in toate contextele, si mai mult decat atat, daca aveti increderea ca asa va fi pana la sfarsitul vietii (evident, cu mentiunea ca sfarsitul va veni undeva in viitorul departat)?
De asemenea nu pot sa inteleg optimismul asta in mizerie, pur romanesc, de genul: unu are un accident, mai are un pic si moare, isi pierde o mana, un picior, e alimentat din tuburi, dar romanul vede norocul in situatie ca n-a murit de tot, sau asa ceva... Ati observat ca intr-o situatie de genul asta intotdeauna discutia cu doctorul incepe prin: mare noroc a avut ca a scapat... Se pare ca tot ce nu e moarte directa e mare noroc. Cred ca si moartea, daca intervine rapid, tot un noroc e.. De fapt noroc e tot ceea ce ni se intampla cand inca ne putem imagina ceva mai rau. Nu-i asa?
Revenind, cred ca norocul este partea aia din intamplarile vietii care ne convine noua cand nu am facut mai nimic ca sa meritam asa ceva. Iar unii care s-au prins de treaba asta o speculeaza cu relaxare, evident, pe urma unora care n-au inteles-o. Daca am intelege cu totii treaba asta (asta presupunand ca teoria mea e corecta), cine ar mai juca la loto, stiind ca daca trag lozul cel mare vine logic si implacabil ca pe alta parte pierd cam la fel de mult? Hmm, uite ca m-am confuzat acum, nu mai stiu ce sa cred.. Si daca nu joaca, n-o sa li se mai intample sa piarda pe alta parte? Hmm, credeti in destin, soarta etc? :)) hai c-am dat-o in alte alea...
Sa v-aud!