De prin VV adunate si atent selectate - 2

Si asa cum vara trece zi de zi, ocazie cu care constat ca sunt la al 8lea weekend de vama (al 7lea consecutiv) si s-a si dus jumatate de vara, in sfarsit pot sa ma bucur de un weekend in care s-au intamplat lucruri care merita povestite. Unii ar spune epice. Printre ei si eu.

Dar hai sa incepem cu povestile. Si prima si cea mai traumatizanta, nici macar, culmea, nu s-a petrecut in vv. Ci in Saturn. Cum care Saturn? Nu, nu planeta, mizeria aia de pe litoralul romanesc, inghesuita undeva langa Mangalia și pe care nu am mai vizitat-o până acum. Si, in mod sigur, nici de acum incolo. In sfarsit, profitand de mine niste prieteni, de fapt de starea mea de agregare mai mult lichida din noaptea de dinainte, m-au prostit sa mergem in Saturn la Liberty Parade. Iar eu, evident, intotdeauna deschis la nou si la experimente (mai putin culinare cu fructele de mare), am cuplat la idee si am demarat in tromba spre Mangalia.
Nu vreti sa va imaginati ce impact vizual si olfactiv poate avea o adunatura de zeci de mii de oameni (de discutat termenul), inghesuiti intr-un fel de staul mai incapator, pazit la intrare/iesire de o suma oarecare de ciobani BGS in alb si cu cainii lor BGS in albastru (subalternii). Deci dupa ce mi-am facut cu greu loc (de parcare) printre S-Klasse de Calarasi si Logan de Turnu-Severin, printre tarabe (cam la fel de multe ca la Oktoberfest) cu porumb, fluiere, vome de pizza si tot soiul de scarbe de tuburi luminoase care ar fi trebuit cumva sa te faca sa iesi in evidenta prin cocalarism (chestie absolut imposibila acolo), am reusit sa parcam si sa ajungem chiar la portile raiului. Adica la marea intrare. Unde un set dublu de BGSi iti confiscau fluierele achizitionate cu 5 minute in urma si in spate de la tarabele cu pricina. Asta da model de business, mi-am zis eu. Inauntru, splendoare, sponsori Kent, Pepsi si Radio 21. Adica tzatza de matza, cum e mai bine, loc ideal pentru taranii cu maieuri cu gaurele (d-alea de batut covorul si de ars frunzele din gradina primavara in fata blocului) si ochelarii de soare la ceafa, pantalonii scurti pana la genunchi, albi, maieu alb fin, cu vedere la marar si tenesii de Dragasani de 10 RON, din care izvora mandra o pereche de sosete roz, sau, ma rog, ce mai ramasese din ele dupa atat purtat. Ca doar erau cele de discoteca. Bineinteles, peste toate, pozele de pisi cu upload spre facebook, ca doar trebuie semnalata in tot satul prezenta la un eveniment asa cool. In rest, bere doar la doza de 1 litru. Am cautat cu reala speranta si staulul de unde s-ar fi adapat cu rafinament nuntasii. Cat despre muzica, mi-am imaginat un experiment interesant: as fi vrut sa dau freeze la imagine, ca Adam Sandler in Click (nu ca ar merita filmul) si sa opresc tot, sa schimb muzica in manele si sa dau din nou play. Am toata increderea si convingerea ca nu s-ar fi modificat mai nimic acolo, poate doar miscarile nuntasilor, si alea foarte putin. In rest, n-ar fi plecat nimeni, nu ar fi disparut vreun zambet de pe chipurile inocente (pe principiul fericiti cei...) ale lor.
Nu vreau sa va oripilez mai mult cu descrierea, sunt convins ca ati prins ideea. In mod evident si oarecum natural, am plecat de acolo singur cu masina dupa 2 ore (sau cat am crezut eu in betia mea ca inseamna 15 minute, dar m-a contrazis ceasul dupa), luand-o pe interzis printre masini de politie si avand tupeul si nerusinarea de a-i spune unuia care m-a oprit (nu mai bausem de vreo 4 ore, dupa alea 24 ore dinainte), ca un coleg de-al lui mai din amonte m-a indrumat pe acolo. Intr-un final am revenit in vv, loc in care am descoperit ca totusi am lovit masina undeva pe bara din spate, chestie care mi-a mai taiat un pic din self-esteem. Asta pana am dat vina pe aglomeratie, multime si, mai ales, prosti(m)e.
Ideea de baza este: de fiecare data cand o mai dati p-aia nostalgica si rafinata ca vv nu mai e ce a fost, calcati un pic apa pana la marele eveniment din Saturn si, daca nu va satisfac beculetele in par si ochelarii la ceafa, fuga inapoi in vama. De fapt ideile de baza sunt doua, ca pe loc atunci mi-a mai trecut ceva prin minte: astia sunt dragii de romani care merg (sau nu merg) la vot ca sa decida cine ma fura (am zis fura? scuze, conduce) pe mine din postura de presedinte, premier, primar, maturator sef.
Ceea ce ma conduce la a doua povestire, mult mai scurta, dar relevanta. Si petrecuta anterior primei povestiri, dar v-am zis ca nu cronologia este aspectul esential aici. Si in general in vama nu e deloc. Deci dupa o pauza de 12 ani am reintrat in sediul unui birou de votare. Asta pentru ca la 9 dimineata, dupa noaptea de vineri in care am baut cu multa indarjire, niste prieteni au insistat sa se duca sa voteze, drept pentru care m-am dus si eu cu ei. Evident, nu numai ca n-am votat, dar era sa ma si pis in urnele lor, ca ma luase necesitatea si, cumva, imi aduceau ca aspect. Cu siguranta mai mult decat wc-urile groaznice amenajate pentru cetateanul responsabil cu pofta de vot.
Dar cea mai de impact si, totodata, dificil de relatat povestire, a venit in dimineata zilei de duminica, in continuarea noptii cu povestea din Saturn, noapte in care am baut cu si mai multa indarjire, fie si pentru ca vroiam sa uit cu totul cele doua ore petrecute acolo. Ideea e ca pe dimineata am ajuns la Amfora, lacas de cult de pe plaja, unde nepotul Sile o arde muzical de la inceputul verii. Si noi cu el. Cert e ca nu m-am mai simtit de multa vreme ca o femeie. Si nu ma refer la sufletul meu sensibil sau la faptul ca nu mi-a mai oferit nimeni scaunul in tramvai. Ei bine, nu m-am mai simtit de mult agatat de o femeie, la modul la care niciun barbat nu ar agata o femeie, fie si pentru simplul motiv ca un barbat nu poate sa isi imagineze ca ar merge atat de usor treaba. Un barbat incearca sa ii arate macar luna, marea, soarele sau sa-i ia un pahar de vodca. In cazul de fata am intalnit o domnisoara (ma indoiam sincer inca de pe atunci ca i s-ar potrivi apelativul asta), de fapt ea m-a intalnit pe mine. E mult spus m-a intalnit, avand in vedere ca nu a facut nici macar efortul de a se ridica dupa cele doua scaune pe care era tolanita la bar. Nefericirea face ca drumul spre bar ducea, ati ghicit, pe langa bar, implicit pe langa ea, moment in care s-a petrecut evenimentul. M-a abordat, fara prea multe vorbe, dar totusi ferm. Intamplarea total nefericita face ca eu sa ma aflu intr-o postura dublu neavantajoasa, iar ea intr-una avantajoasa: si anume nu numai ca eram pilaf de beat, dar cumva nu ma avantaja nici locul de cazare, in sensul ca nu exista in cazul meu sau, oricum, nu eram in niciun fel indreptatit sa-l ocup. Asta in afara de canapelele de la Vicii, unde am si poposit mai tarziu. Avantajul ei cu privire la subiect este ca avea cazare, drept pentru care lucrurile au devenit extrem de simple dpdv logistic. Am mers la ea acasa. Undeva in 2 mai, unde am ajuns cu un taxi, intr-un loc in care incepusem sa am simt usor ca in Hostel. Noroc ca in curand am patruns in vastul apartament, care, dovada de burghezie, avea si aer conditionat, si televizor, si baie cu dus si apa calda si balcon. Ce n-a mai vazut sufletul meu de acasa. Si care m-a facut sa o apreciez din ce in ce mai mult si, totodata, sa profit si sa fac un dus. Dupa un scurt pahar de bere pe balcon si o tigara, am simtit ca a venit si momentul deconturilor si am trecut la treaba. Acum nu sunt ala care sa nu mai fi aparut in situatii nefavorabile de genul asta sau sa ma vaiet, sa-mi plang soarta, iar unii dintre voi stiu foarte exact la ce ma refer. Ceea ce, cumva, a facut experienta asta un pic diferita, este ca fata a adormit lemne in timpul misiunii (mele). Pentru o clipa nu am stiut cum sa ma simt, a fost acel amestec placut (dupa ce il simti macar o data) intre bucuria ca a adormit si frustrarea ca, probabil, ceva nu faceam eu cum trebuie, pentru ca in situatii d-astea se presupune ca ambii sunt treji sau, macar, nu sforaie. Da, sforaia groaznic. Dupa acel moment de clatinare, am zis ca eu, baiat fiind, sa nu raman cu deconturile neplatite, drept pentru care mi-am continuat experienta sexuala si nu numai. A fost un sentiment foarte ciudat, din care tot ce-mi amintesc a fost ca ma bufnea rasul infiorator, desi frica mea cea mai mare era sa nu o trezesc. Sincer, nu stiu cat fumase, dar cumva mi-a reusit performanta de a termina eu inainte de a termina ea (somnul). Drept pentru care, cu tot riscul la care stiam ca ma supun, de a merge pe jos din 2 mai in vama, am decis sa plec elegant, ca o pisica. Nu inainte de a face si o poza cu patul, poza pe care, din motive lesne de inteles, n-o so atasez la poveste. Drumul de aproape o ora nici nu a mai contat. Soarele era pe cer, eu eram mandru de mine.. Sau poate nu mandru, dar era in sfarsit ceva de scris pe blog.
Si ultima poveste din acest weekend, de asemenea extrem de funny, daca nu esti implicat in mod direct, s-a petrecut sambata dupa amiaza, pe la un 16, cand am decis ca este timpul de o schimbare, deci m-am dus la masina (parcata in primetime pe Magheru, unde curge conducta cu lume mai fluent) sa ma schimb in tinuta de plaja/baie. Asta si pentru ca ma trezisem cu 2-3 ore in urma, deci mi se cam dusese dimineata. Ajuns la masina incep sa dau din telecomanda, dar nu trezesc niciun sentiment de apreciere din partea ei. Incerc de multe ori, ma gandesc ca a murit bateria de la cheie, scot cheia mica de plastic din ea (o minune a tehnologiei vw) si ciobesc niste capacele de la manerul portierei pentru a da de yala clasica, menita a face corp comun cu cheia mea neagra de plastic si a ma face fericit. Evident, lucru care nu s-a prea intamplat. Sun la un prieten mai priceput in ale masinii, imi da nu prea multe alte sfaturi decat ce facusem pana atunci. Suna el la un mecanic, revine cu telefonul, nicio idee mai reusita decat, intr-un final, sa iau un bolovan sa sparg un geam si sa deschid asa. Toata dilema asta a mea dura deja de peste 20-30 de minute, pe magheru live, la 16 dupa-amiaza. Ezit totusi sa sparg un geam, plec dezamagit spre plaja in aceeasi tinuta de noapte (pijama, fes si cipici), strecurand, evident, printre buze un: s-o iau in pula, oi vedea eu duminica cum o iau de aici. Pana la urma era doar sambata, revelatie care mi-a mai adus bujorul in obraji. Bineinteles, cale de 4 masini mai jos am gasit si masina mea, care clipea vesela de fiecare data cand apasam eu din telecomanda. Ma uit inapoi la cealalalta, numere de Tulcea. Ma intreb daca nu era o idee sa-i fi spart si-un geam sau s-o duc pe platforma spre Bucuresti.
Sa mai adaug la toate astea ca am descoperit acum ca nu mai aveam RCA la masina de vineri? Nu, deja e un detaliu irelevant.

Deci da, se poate, toate astea se pot intrampla intr-un singur weekend. Conditia: cateva sticle de jack, multa vodca si un total de 6 ore dormite in doua nopti in diverse locuri. Si cum vara este abia la jumatate, probabil vor urma si continuari la poveste. pana atunci, incalec pe o sa (de bicicleta la sala, sa facem loc la ficat la mai mult alcool).

De prin VV adunate si atent selectate - 1

M-am gandit eu ca daca tot o ard lately relativ frecvent prin vama (in fiecare weekend, gen) si cum unora dintre cititorii mei fideli (ma rog, unuia) le place subiectul si i-ar interesa dezvoltarile recente de acolo, sa relatez asa, total random si cum imi vine la gura, intamplari si patanii de acolo. Bineinteles, toate astea cu mentiunea ca este o activitate ongoing si ca orice asemanare cu persoane reale este cu totul si cu totul adevarata, exagerarile fiind, totusi, din partea mea. Deci nu puneti la suflet, subiecte dragi si, mai ales, aveti grija ce faceti in Vama.. :)

1. O poveste simpla, dar oarecum interesanta, care explica intrucatva si poza articolului, face referire la celebrul domn Muie (nume de alint: Muita sau Muitza, cum intelegeti mai bine). Ei bine, d-l Muie merge la Vama Veche. Merge des la Vama Veche. Unde, de obicei, de regula, fara exceptie, se face pilaf de beat si umbla in rochii si fuste, fara desuurile recomandabile unui astfel de corp de zeita. Drept pentru care coitele ii atarna cand sta pe plaja ceva in genul unui caine tolanit la soare. Nu cred insa ca are aceeasi mobilitate si aptitudine care sa ii permita sa se si bucure singur de situatie, ca un caine. Gurile rele spun ca la un moment dat, pentru ca trebuia sa plece spre Vama si rochita nu ii era curata si apretata, a descins in Zara, unde cu greu si cu ajutorul vanzatoarelor, a reusit sa isi intregeasca colectia cu un exemplar splendid cu bretele. Dar nu despre asta vorbeam. Ci despre faptul ca, duminica trecuta, pe la un 4 dupa amiaza, cand toata lumea traia cu regretul in suflet ca trebuie sa o cam ia din loc si sa ia in piept cele 5 ore spre Bucuresti (lua-i-as in varf pe rand si cu intensitate cu autostrada lor.. lipsa), respectabilul domn de mai sus, tradandu-si sorgintea masculina printr-o pereche de blugi bine trasi pana la subtiori,  a decis ca este timpul pentru o partida. De pescuit. Mai exact s-a apucat foarte temeinic de treaba, a prezentat undita din dotare, a pus momeala, mai exact niste viermi si rame (suspectez eu de origine bulgareasca fara buletin sau pasaport) si a inceput sa arunce pe cearsafurile vecinelor de plaja, cu toata seriozitatea unui pescar de conjunctura ce se situa, in speranta ca poate o musca vreo guvida sau, de ce nu, chiar ceva mai valoros. De departe nuanta de originalitate au facut-o ramele autentice, care pe de o parte scarbeau (ciudat, nu?) potentialele victime, pe de alta parte fascinau asistenta. Din pacate nu am asistat suficient incat sa evaluez daca recompensa a fost pe masura stradaniei. Desi, la cum il stim, probabil ca a fost, pentru ca daca n-au picat la undita, sigur s-au lasat ademenite de dulcea si mestesugita vorba: "Hai incoace, fa nasoalo!", un alt copywright Muie.

2. Evident, v-as putea relata destule povesti si cu mine in rolul principal, dar ceva imi spune ca nu m-ar avantaja foarte tare, asa ca ma abtin si trag cu ochiul spre alti dubiosi. Un alt personaj de legenda (nu numai prin prisma varstei) este si celebrul domn Benny. Sau ma' man Benny, cum imi place mie sa il alint, desi nu am si nu imi propun neaparat sa-mi procur ocazia de a-l interpela. Ma' man Benny, dupa cum va spuneam, vine des in Vama. Mai exact de cand s-a inventat locul, suspectez eu, avand in vedere ca sunt de o seama. Intotdeauna super trendy, casual, chiar hipster in zilele lui bune. Chiar ma gandeam deunazi ca intre septagenarii de varsta lui, este by far un exemplar extrem de reusit. Si se pare ca asa gandesc si nenumarate pi... domnisoare de varste relativ fragede (nu depasesc 25 ca nu da bine la CV-ul domnului), care il insotesc pretutindeni prin vama si ii fac batranetea (infinit) mai suportabila. Daca sesizati aici o unda de invidie in glasul meu, ei bine, ea e reala. Tipul e clar de un farmec aparte. Nu cred ca vreo tanara s-ar putea lasa pacalita de vestmantul lui de jihadist convins sau de palariuta de evreu caruia i-a ars casa (cam ponosita si cu urme de cenusa), dar nici de barba atent rasa la modul neglije, ca Tom Hanks in Cast Away. Cel mai probabil it's da talk. Acolo isi face simtita puterea de seductie, capacitatea cu care le anesteziasa si usor le hipnotizeaza pe tinere, care merg la doi pasi in urma lui precum credinciosii in urma clarvazatorului intr-un lung traseu catre Mecca. Vestea cea mare insa a venit (si am aplaudat-o cu entuziasm), acum cateva saptamani, la VV, cand, fara umbra de indoiala, ma' man Benny a demonstrat ca a devenit, in sfarsit, nu-i asa, un baiat responsabil, de casa, care accepta responsabilitatile vietii si e gata sa isi imparta bucuriile si necazurile cu o persoana draga si apropiata. Si-a luat caine.

Continuarea - intr-o editie viitoare...