Stiu cat de dor va e voua de povestirile mele. Cam la fel de dor cum imi e mie de intamplarile pe baza carora scriu povestirile de care va e voua dor.
Si ca sa intram un pic in anticamera marilor evenimente ce ma/ne asteapta vara asta, sa va povestesc ultima isprava de arme petrecuta, din nefericire, in orasul natal si prezent, adica aici-sa, fix la mine in apartament.
Intr-o frumoasa seara de miercuri aseara, fara sa detinem o explicatie cursiva si bine documentata asupra motivului sau ocaziei, m-am strans impreuna cu doi prieteni sa citim ceva. Pot sa va marturisesc ca am citit ceva in jurul a 1.5 litri pe la 50% asa, light, daca la randu-va stiti sa cititi printre randuri. Sau poate n-ar trebui sa dau din casa.