27 aprilie 2010

Femeia

Femeia - ce creatura ciudata, si nu zic ciudata doar pentru ca noua, barbatilor, ne vine greu sa o intelegem.. E ciudata din toate punctele de vedere, logic, emotional, mental, oricum ai privi-o. Nu stiu sa zic daca e tare sau slaba, daca e proasta sau al naibii de inteligenta, le imbina pe toate intr-un mod atat de impecabil, incat singura explicatie pe care o vad este ca a fost facuta in ciuda noastra, a barbatilor. Ca sa ne condimenteze viata, dar intr-un mod in care nu i-am fi dus lipsa daca nu o cunosteam de atata vreme.
E slaba in cele mai simple situatii, in moduri in care nici nu te astepti, dar infrunta cele mai grele chinuri cu zambetul pe buze, chinuri prin care noi, barbatii, eu cu siguranta, n-as putea sa trec.
Se joaca cu noi ca soarecele cu pisica, ne respinge, ne pune la incercare, iar cand inclinam sa credem ca totul e doar o joaca pentru ea, ne dezvaluie drumul catre inima ei. De ce asa complicat? Ca sa fie frumos, striga femeile din lumea intreaga. Noi am spune: ar fi fost la fel de frumos daca ziceai din prima da sau nu, noi asa suntem obisnuiti, e suficient de frumos pentru noi asa.
Am descoperit atat de multe ipostaze la aceeasi femeie (nicio aluzie la una anume) incat mi-e foarte greu sa mai privesc vreo femeie si sa nu ma sperii instinctiv de ceea ce poate fi ea in interior.
Si ce mi se pare mai diabolic este ca am senzatia ca evolueaza pe vreme ce inainteaza in varsta.. Parca intreaga comunitate de femei mai trecute prin viata au grija ca si aia mica sa nu cumva sa se dezvolte altfel, sa ajunga femeie normala si sa le dea in fapt pe toate celelalte.
Este ca intr-o poveste pe care am auzit-o, cam lunga pentru a fi povestita aici, dar totusi hai sa incerc:
Erau 3 maimute intr-o cusca, iar in mijloc o scara la capatul careia se afla o banana. De cate ori o maimuta se urca pe scara sa ia o banana, ingrijitorii le udau pe toate cu un furtun cu apa. Dupa cateva incercari, celelalte 2 s-au prins si de cate ori se ducea una din ele sa ia banana, din reflex o luau la bataie ca sa nu mai fie udate. La un moment dat o maimuta a fost inlocuita cu una noua. Cand maimuta noua s-a urcat sa ia banana, celelalte 2 au luat-o la bataie. Treptat au fost inlocuite toate cele 3 maimute. De fiecare data cand una dintre ele se urca sa ia banana, celelalte 2, cu regularitate, o luau la bataie pe indrazneata. Evident, niciuna dintre cele 3 maimute nu stia exact de ce o luau la bataie pe cealalta, intrucat nu fusesera niciodata udate cu furtunul cu apa. Cel mai probabil, daca le-ar fi intrebat cineva pe maimute de ce fac asta, de ce o bat pe a 3a cand se urca sa ia banana, probabil ca ar fi raspuns toate in cor: dom'le, nu stim foarte exact, dar, vezi mata, asa merg treburile aici la noi si e ok asa... :)
Ce legatura are povestea asta cu femeile? Hmm, asa am senzatia ca se educa si ele intre ele, incat nu mai stiu exact de ce sunt asa in ciuda barbatilor, dar cam asa merge lumea lor si le e ok asa. Or fi si alte asemanari cu povestea de mai sus, dar va invit sa le enumerati voi...

25 aprilie 2010

Intindeti mana, atarnatorilor!


Ideea e mai veche, dar o reiau, pentru simplul fapt ca se pare ca e mereu de actualitate.

Ca si voi toti, probabil, am tot vazut prin oras (si sunt convins ca e plina tara) reclame de genul celei din poza alaturata. Apropo, poza a fost facuta cu telefonul intr-un stop pe seara, deci e mai neclara, dar ea zice: "Aici ar putea fi o parcare subterana. Daca s-ar colecta la bugetul de stat 1 miliard de euro, cat se pierde anual din contrabanda cu tigari." Ea mai apare si in alte versiuni, gen: "Aici ar putea fi strazi fara gropi...", sau "Aici ar putea exista semafoare sincronizate..." etc.

Lasand la o parte faptul ca presupun ca e o minciuna totala, avand in vedere ca nu poti sa le faci pe toate dintr-un milion de euro (tineti cont, in toata tara), ci eventual numai 1-2 din ele, mi se pare efectiv de o nesimtire dusa la extrem cerinta sau pretentia asta. Dar, nu-i asa?, e Romania, locul unde nimic nu-i prea exagerat, prea dus la extrem, ci este doar normalitatea zilnica.

Deci cum citesc eu reclamele astea: guvernantii (sau primaria, sau presedintele, oricum cineva din politica, pentru ca nu e semnata reclama) ne zic: fratilor romani, va rugam noi frumos: v-am tot luat bani cu impozite, v-am lasat in pula goala ca sa ne facem si noi acolo ceva frumos, o vila, 2, 3, 10, o casuta la munte, un cont de cateva milioane de euro, dar, iata, nu prea ne mai descurcam. Am reusit sa furam cam tot ce era si nu prea mai avem de unde. Chiar am mai avea nevoie si de banii aia pe care nu ni-i dati prin faptul ca luati tigari mai ieftine de la altii decat de la stat, ca nu prea ne mai ajung sa terminam si garduletul ala frumos de la vila si parca totusi pe coasta la Mediterana chiar mi-ar prinde bine o casuta amarata a mea in care sa ma destind 2-3 saptamani pe an (sau pe luna) dupa ce muncesc epuizant pentru acest popor. Iar aceasta campanie a fost initiata pentru a sensibiliza publicul, ma gandesc, in ideea ca n-o sa mai luam tigari cu 70 mii la negru, ci o sa dam 100 mii si sa le luam de la stat, gandindu-ne ca din banii aia statul chiar ne va face viata mai usoara, nu? Mars ma de-aici!

Deci insasi ideea de a face acest tip de reclame (bineinteles, platite tot din banu public) mi se pare sfidatoare si daca l-as vedea pe cel care a venit cu ideea, m-ar umple de bucurie sa-i dau o flegma-n  gura, foarte sincer de altfel. Toate astea in contextul in care in fiecare zi auzim (si asta e doar 2% din ce se intampla cu adevarat, evident) despre DNA, mita, spaga, furt, cercetari penale etc in randul politicienilor. Deci sa vii intr-un context d-asta si sa ne rogi frumos sa va mai dam niste bani sub pretextul ca faceti voi ceva pentru noi, in conditiile in care de 20 ani ati facut pula pentru noi si totul pentru voi, mi se pare nu doar tupeu, nesimtire, ci chiar... o atitudine fireasca si bine meritata in Romania. Da, o meritam, face parte din normalitate.

Apropo, citind gsp am aflat si ca au reusit guvernantii (lua-i-as pe cric!) sa construiasca un patinoar de mare senzatie la Brasov. Pentru suma de 12 milioane de euro. Din investigatiile gsp, acelasi tip de patinoar a fost construit la Budapesta pentru 4 milioane de euro. Mai mult decat atat, o firma din Finlanda a vrut sa participe la licitatie cu un pret de 4 milioane de euro. A fost respinsa si nu i-a fost permisa participarea la licitatie. Ba, deci nu 5, nu 6, nu 7 milioane, ci 12. De 2 ori mai multi bani spaga decat constructia in sine. Si asta e doar un exemplu. Altul ar fi: un prieten de-al meu cu o firma face, uneori, afaceri cu statul. Astfel a ajuns prieten cu fiul unui politician. Intrebat fiind cam in cati bani poate sa faca o treaba pentru stat, s-a gandit el asa si a zis: pe mine ma costa 200k eur. In mod normal as zice 250k sa imi iasa si mie profit. Dar fiindca treaba a venit de la fiul lui..., sa zic 500k, ca trebuie sa impart si cu el profitul. Dupa ce ii spune 500k respectivului, el il roaga sa astepte juma de ora dupa care il suna si-i zice: auzi, m-am gandit: hai sa zicem 1000k, ii facem jumi-juma si nu trebuie sa faci lucrarea. Cat e lucrarea in garantie eu iti garantez ca nu vine nimeni sa iti ceara socoteala, Dupa aia, daca e ceva, o faci si le mai iei banii o data, S-a ajuns la situatia comica in care prietenul meu i-a zis sa-l lase macar sa faca lucrarea in banii astia.

I rest my case...

13 aprilie 2010

M-am lepadat de Satana!

Am fost sambata la botez. Am fost de toti banii. Adica de vreo 10 milioane, that is. La 2 botezuri. Trecand peste frustrarea ca nu am reusit sa beau de toti banii ca sa inteleg ceva din actiuni, mai ales ca era prima zi de dupa cura (unii stiti despre ce vb.), cea mai interesanta parte a celor 2 botezuri a fost, evident, timpul petrecut la biserica.
Ca unul care venise aproape neinvitat in casa lu Barbosu (de preot), am avut rabdarea, chiar si indrazneala, daca nu chiar obraznicia sa studiez mai indeaproape lacasul cu pricina. In afara vitraliilor inalte cu diverse desene cu semnificatii mai mult sau mai putin indoielnice (pentru mine), stralucea din cand in cand, nemascata, cate o minune a tehnicii, gen aer conditionat LG sau calorifer de aluminiu, semn ca pana si in casa lu Barbosu, caldura si racoarea sunt destul de apreciate, chiar daca sursa nu este chiar divina.
Anyway, unele dintre cele mai importante personaje au fost, fara doar si poate, cei din corul bisericii. Corul bisericii fiind niste unii ascunsi undeva sus la balcon, ca un fel de surround sound (chiar 5.1 as adauga, ca erau 6, din care unu clar era subwofer) bine camuflat (chiar ziceai ca un cor de ingeri ne susurau pe la ureche, in stransa conlucrare cu preotii). O data identificati insa, isi tradau relativ rapid obarsia pamanteasca prin vestmintele de sorginte pamanteasca, namely blugi de la en-gros Europa, pullover (de la englezescul trage-l peste) crosetat de maica-sa lor si vag ros pe la coate, precum si celebrii basketi Adidos, Mike sau Plima. Aici am fost usor rautacios si am speculat, nu le-am vazut basketii pentru simplul fapt ca nu am avut acces la balconul cu pricina. In orice caz, era unu acolo, la al 2lea botez (care cor de altfel a castigat competitia de karaoke cu primul), cred ca era lider de cor, sau cum s-o numi la ei seful acolo, un fel de tarabostes al trubadurilor. Mai vere (ca la olteni), canta baietasul asta pe o voce de zici ca-l strangeau toti ceilalti cu putere si cu ambele maini de coaie. Adevaru-i ca de jos de unde ma aflam nu bateam mai jos de pieptul lor, iar din cand in cand mai dispareau asa ca tot ce se poate. Cred ca daca erau pe vreun nor ceva, undeva oarecum mai aproape de Barbosu, ii spargeau geamurile. Sau vitraliile, sau termopanele, ce-or avea acolo sus.
Singura chestie pe care am remarcat-o la procesul in sine, in afara de scaldarea lu' ala mic intr-un cazan de dimensiuni considerabile, ce chiar imi aducea aminte cu usoara nostalgie de povestile lui Jules Verne despre bastinasi si cum faceau ei focul pentru a-i incalzi pe diversii vizitatori mai civilizati (chiar am fost tentat sa dau o mana de ajutor si sa aduc un brat de lemne), au fost anumite pasaje din cartile celea mari, cu coperti aurite, in incercarea de a da senzatia ca ce-i acolo e treaba serioasa, adica nu e de gluma, viata ulterioara a lu' ala micu', precum si posibil a tuturor celor prezenti depinzand in mare masura de raspunsurile la niste intrebari cheie (cu raspuns cel putin sugerat, daca nu chiar insistent repetat de preot).
Si ca sa exemplific, in afara de faptul ca a repetat de cel putin 3 ori (in cazul meu 6 pentru cele 2 botezuri) intrebarea "Va lepadati de Satana?", de parca vroia sa-i prinda pe cei 2 nasi cu minciuna (desi raspunsul le fusese sugerat anterior tot de preot), a continuat desfasurarea de forte cu intrebarea: "V-ati lepadat de Satana?", evident, tot in 3 exemplare. Sincer, daca as fi fost nas, cred ca (cel putin la a 6a intrebare de genul asta) m-as fi intors la preot si i-as fi zis: "Prietene, ai senzatia ca dupa ce m-ai invatat ce sa zic si am si zis-o de 2 ori, as avea taria, rabdarea si stupizenia sa ma sucesc a treia oara? Sper ca nu intrebi pana cand ti-o raspunde asta micu', ca pierdem restaurantul..." Dar am observat ca la ei cam totul se invarte in jurul cifrei 3. O avea ceva cu Fantoma aia sfanta (Holy Ghost). Eu totusi inclin sa cred ca au mers pe ideea ca daca prima data repeti automat, a doua oara esti atent la intrebare si te prinzi, a treia oara oricum o dai in fapt si raspunzi ce-ti trece prin cap si ei aici vor sa ajunga. :)
O alta chestie pe care nu am inteles-o pe deplin ar fi foaia ceea de hartie cu titlul pompos: Certificat de Botez. Oare are vreo utilitate ulterioara in lumea asta de pagani? Se trece in CV? Se intra la facultate pe baza lui? Sau o fi vreun fel secret de intrajutorare al preotilor: cand te duci sa te insori, daca nu ai certificatul de botez, te trimite inapoi sa faci si botezul, ca un fel de prerequisite. As fi curios, intr-o astfel de situatie, cum ar rezolva problema cu scaldatul in caldare. Cred ca ar trebui facut botezul direct la piscina.
In mare parte cam astea au fost experientele de relatat din cadrul acestui ritual spiritual, o singura intrebare as mai avea: Satana se scrie tot cu litera mare pe principiul ca frica ne face sa-l respectam si pe el/ea? Chiar asa, de ce Satana e de gen feminin in limba romana? In orice caz, aici cine a zis-o a nimerit-o, trebuia sa fie ceva de gen feminin, la cum se intampla lucrurile in lume.

Peace, peace, peace!


PS. De 1 Mai ma duc la mare, ocazie ca dupa revenire (din toate punctele de vedere) sa va mai relatez despre ce a fost acolo, sau despre ce-mi mai aduc aminte de acolo. Totodata o sa constat cu uimire ca blogul asta pe care oricum n-am mais cris in ultima vreme face un an, daca tin bine minte ca primul articol a fost despre 1 Mai de anul trecut. Sa beau la aniversare!!! :))