Titlul asta, va dati seama, a fost pus asa ca sa va agate. Daca ati ajuns aici se pare ca a functionat. :D
De fapt povestea este una destul de soft, nu ca cele anterioare, si se refera la intamplari din Londra, de unde taman ce m-am intors de la un concert Coldplay. Si avand in vedere ca mai fusesem de cateva ori, plus ca nu am fost in da mood, nu am prea multe povestiri, nici cu muzee, nici cu discoteci si facut baie cu norvegience.. Nu ca n-ar fi fost norvegiencele, ci nu eram eu prea entuziasmat de data asta.
Deci am ajuns la un hotel, Warwick House, pe 60 Warwick Road (casa alba din mijloc), cam cum ne asteptam, respectiv destul de mic, camera foarte mica, dar cat de cat in parametri, adica tv cu 5 canale de cablu, telecomanda care nu functiona, cearsafuri curate, un pat single pentru o camera double, foen montat deasupra patului din dormitor, nicidecum in baie, femeia de serviciu facea curat in fiecare zi, chestie de apreciat, dupa care nu mai functiona nicicum cardul cu care se deschidea usa de la intrare, wifi in camere (3 lire/ora), adaptoare UK-EUR pt prize la receptie (RESPECT 4 that!), vreo 5 indieni la receptie care se roteau intre ei cu turele, iar principala lor preocupare era privitul pe net al meciurilor de cricket (sau asa am dedus noi). Ok, cam asta este ce e acolo in realitate. Daca vreti sa vedeti si commercial bullshit, bagati un ochi aici: http://warwickhouselondon.com/location-warwick-house-london.asp.
Despre ce s-a petrecut cu adevarat in Londra nu sunt foarte multe de povestit, asa ca nu disperati, nu aveti iar 5 episoade.. A fost destul de calm, de fapt a fost cam asa cum o lasasem anul trecut, sau acu 2 ani, cand am mai fost. Nu a plouat, ceea ce chiar cred ca ar trebui scrijelit pe-un pom, ca nu se intampla asa des acolo sa nu ploua 5 zile la rand.
Program de voie, plimbat pe strazi, Oxford, Picadilly, Victoria, Paddington, Earl's Court, Chelsea, South Kensington. Baut bere de 20 tipuri din supermarket, puburi, fie ea regular pils, ale, cider beer (se bea cu gheata), Stella la 660ml, Leffe blonda la sticla de sampanie, Guiness Extra Cold, Guiness Red si alte demuniri la care Ciofi' (aka Prietenu') a aprofundat latura bahica a tuturor bisericilor, parohiilor, staretiilor si abatiilor din Belgia, care parca fac din asta un scop primordial, e de trecut in CV, altfel nu intri acolo: sa faca bere, sa se imbete pula, sa futa niste copii si, eventual sa faca bani vanzand-o unor alcoolici din puburile englezesti sau de pretutindeni. Apropo, supermarketul era deschis non-stop, iar de piuit articolele pe benzile alea o faceai singur, dupa care bagai banii sau cardul undeva in niste fante si... evident, trebuia sa astepti un tovaras de acolo de la ei, de cele mai multe ori alt indian de mare angajament, ca sa-ti dea ok-ul final. Nu cea mai desteapta metoda, dar de apreciat ca era non-stop, incat puteam face refill cu bere oricand se terminau. macar primele 2 drumuri au fost limpezi...
In rest am mai bifat un muzeu, Science Museum, plin mai mult de povesti decat de chestii reale, dar cu toate astea interesant, evidentul palat unde regina cel mai probabil dadea un solitaire sau lua un film de pe torente ("steagul era ridicat, deci regina era acasa" cugeta Donciulica "aia dubla"). Apropo de asta, sunt curios daca fata aia (ma rog, mai trecuta ea asa) are vreo varianta sa pacaleasca vigilenta paznicilor si sa dispara fara sa lase aia steagul cat sa n-o stie tot regatul :)...
Am mai verificat 2 parcuri, hyde park si inca unul (o sa editez cand imi aduc aminte cum il cheama). Treaba cea mai fascinanta aici, in afara de niste bajeti calare care cica avusesera o alergare mai devreme undeva in apropiere, de niste biciclisti pe care cica primarul londrei ii scosese din case in ziua aia, treaba cea mai fascinanta ziceam, a fost ca era un colt de parc, cam pe genul tablagiilor din Cismigiu. Ei bine, asemanarea se cam oprea aici, incepand acum diferentele: nu o ardeau pe table sau sah, nu erau chiar asa trecuti, sau nu numai, plus de asta erau de foarte multe rase, nu neaparat si nationalitati. Ei, ce faceau ei acolo? O ardeau intelectual, dezbatand niste subiecte, evident alese temeinic din cele usor contradictorii, cat sa starneasca interesul public. Principalele subiecte erau, evident, religia, imperialismul USA, salvarea Angliei prin diverse metode. Se atingeau si subiecte colaterale ca Irak, Coca-Cola, McDonalds, Harrods, dar ce era cel mai fascinant era numarul mare de personaje (cel putin naive dupa parerea mea) care puneau botul si stateau minute, daca nu ore in sir acolo, spunandu-si parerea, ba pro, ba contra. Evident, cel mai mare succes il avea un negru (afro-american, ma rog...) care o ardea cu ura impotriva USA si care, tipand cel mai tare, evident avea cea mai mare afluenta de public. see below:
Trebuie sa recunosc ca muzica era buna spre foarte buna cam peste tot unde am fost, mai ales daca te atragea genul brit pop-rock, care pe noi ne atragea...
Si-nca o chestie care chiar mi-a atras atentia si mi-a dat de inteles cam cum stau lucrurile in lumea reala si cum suntem noi pozitionati fata de acea lume ar fi si afisul de mai jos, lipit pe perete intr-un Burger King, care lasa de inteles ca ideea de cersit nu este agreata la ei, mai mult decat atat, scria explicit in romana si in rusa, pentru a evita eventualele dubii ale celor doua rase care, probabil, i-au obosit cu apucaturile astea: "Cersitul interzis. Fara nicio exceptie. Cei care cersesc pot fi deferiti organelor abilitate si pusi sub acuzare". Poza e facuta cu telefonul mobil, dar pentru cei care nu cred ca cele 2 randuri scrise mai jos sunt in rusa si romana, am si poza de calitate care sa dovedeasca. Ceva imi spune, totusi, ca nu va contesta nimeni autenticitatea pozei, though...
Hmm, not so many things to say anymore, sa trec si fugitiv pe la capitolul preturi, atat de sensibil these days: Bus de la/spre aeroport fo' 40 lire, metrou zilnic, zonele 1-2 daily card 5.60 lire, pint de Guiness cam 4 lire in pub, de-ale gurii pe la 15 lire/masa pentru mine (voi probabil 7-8, nu si tu, mng...), intrarile la majoritatea muzeelor gratis.
CONCERTUL COLDPLAY: ...ca de fapt aici vroiam sa ajung, ca de asta am fost acolo... Ei bine, in afara de trupele de entry care au fost de asemenea reusite, cu un plus pentru Jay-Z care chiar s-a descurcat excelent fie si ca prezenta de scena si ca a fost baiat, chiar daca nu ma atrageau toate piesele lui, concertul a fost superb, chiar mult mai placut decat ma asteptam, avand in vedere asteptarile mele la un concert destul de linistit, cu melodii spre adormire si un public asemanator. Ei bine, a fost chiar foarte frumos si chiar daca unele din melodii nu m-au atins (destul de putine, vreo 3-4), cele clasice, pe care le stiam, imi placeau, gen Clocks, Yellow, God Put a Smile Upon My Face, Everything Not Lost, Parachutes, Viva la Vida chiar m-au atins intr-un fel, intr-un mare fel, close to tears. Tot timpul concertului, Chris Martin a fost incredibil de vivace, a fugit pe scena, a cantat la pian, la chitara, vocal, a fugit, s-a dat chiar peste cap, a sarit peste toate alea, iar pe melodia Yellow au inceput sa curga din senin baloane galbene peste public si toata scena s-a transformat intr-o mare de culoare galbena, ceva de genul revelionului, cu artificii si confeti. La un moment dat a aparut, de fapt reaparut jay-Z pe scena si au cantat impreuna Lost+, care chiar a sunat foarte bine, iar surpriza a fost pe masura. Cea mai mare surpriza insa a venit pe final, cand Chris ne-a marturisit ca au incercat sa faca un gest pentru noi si la iesire ne asteapta cate un CD gratis de la ei pentru noi, pe numele lui Left Right Left Right Left, chestie care, culmea, s-a si verificat, obtinand un CD live cu 9 piese de pe ultimul album, Viva la Vida, cantate live si care chiar suna intr-un fel deosebit.
Ei bine da, a fost mult muuult mai mult decat ma asteptam de la concertul asta si mi-au intrat grav de tot la inima! Cumparati albumele! Mai multe detalii si poze mult mai reusite, dar care in principal imi confirma spusele, aici.
PS. La Multi Ani!!! din toata inima pentru o prietena draga mie, Ina!
Am descoperit acum cateva zile, probabil mult mai tarziu decat multi dintre voi, un site care se cheama last.fm. Last.fm este un internet radio ca si altele, ceea ce m-a atras insa foarte tare a fost faptul ca au un field de search unde poti sa cauti orice nume de artist, piesa, sau gen muzical, urmand ca, in cazul fericit in care gasesti asa ceva (si, credeti-ma, gaseste cam orice, inclusiv muzica romaneasca), sa iti propuna sa asculti XXX Radio (unde XXX - numele pe care l-ati cautat), asta insemnand ca aveti posibilitatea de a asculta genul ala de muzica, cantat de diverse formatii in acelasi stil. Ati fi surprinsi sa ascultati keane radio, placebo radio, sau parazitii radio.
Dintr-o evidenta lipsa de alte activitati pe placul meu, am purces astazi pentru prima data anul asta catre arenele BNR sa vada si ochiul meu ce-ncearca baietii aia de acolo sa execute cu pretentia de tenis.
